Poezii despre Soare și concediu, pagina 2
Tăcerea e-înspăimântătoare
zumzetul trasoarelor s-a stins în dimineața lăptoasă, revoluția s-a sfârșit
lumea se întoarce înfrigurată dar bucuroasă în case rebegite
noua viață putea să înceapă.
era așteptată cu sufletul la gură.
sânul ei mustea de speranță
dar Moșul ostenit și-a luat vacanță un deceniu, apoi două, apoi trei
și lumea s-a convins că el uitase să-și mai intre-n pâine
primea ajutor social și îi era bine.
primăvara urmează iernii, în adâncuri e cald și lumina lămpașelor
se stinge ostenită punând capul pe piatră.
adâncurile s-au schimbat, cer cap de om acum
dar oamenii fără cap umblă speriați care încotro, fără noimă.
vara urmează primăverii și pământul întinde buzele uscate în așteptarea unui strop
dar uniunile făcute peste noapte se desfac la lumina zilei
și jurămintele de credință sunt uitate
grea e politica asta fățarnică
toamna urmează verii
frunzele se duc, numele se duc, răul rămâne
o carie ce sfredelește albul și gingia
o durere surdă ca bătrânețea
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degeaba ma critica ramolitii
Degeaba ma critica ramolitii
Eu... inca incerc sa traiesc
Simtind nevoia unui itinerar recreativ
Urc pe Lipscani
Fara eforturi deliberate, ma amestec cu multimea
Devin imprimavarata
Agat cosmarul morbid
Si tentacular al rutinei
In uitare
Ma indrept spre-o cafenea
Bere, fum de tigara, cafele
Privesc ambianta de veselie
A omului trudit
Atmosfera racoreste
Ca ceaiul dupa o vodca
Nu-i panica de arsura
[...] Citește tot
poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și concediu, adresa este: