Soare şi eclipsă

Timpul diferă

Dimineaţa-i trecută
Şi roua la fel
Nici cerul nu este,
Sau nori nu sunt pe el,
Doar timpul diferă
Şi lumi în schimbare
Doresc o eclipsă,
Sau o zi făr-de soare.
Povestea trăită
Acelaşi clişeu
Mă miră prezetul
Mă mir că sunt eu.
Ideea nu-mi vine
Doar voi aţi venit.
Dimineaţa-i pierdută,
Iar o clipă a murit.

poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipse

Este doar un joc de lumini şi umbre,
Când trei aştri se aliniază:
Luna, Soarele şi Pământul...
Intrând în conul de umbră
Parţial sau total,
Se formează
Aceste eclipse...

Totuşi, în trecut
Oamenii se speriau,
Temându-se mereu de
Aceste fenomene optice...
Luna, Soarele şi Terra,
Aştrii aliniaţi la eclipse.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud în alb

O eclipsă de soare ai pe şoldul stâng iubito
mai implor tristeţea să nu râdă de mine
cu ochii scoşi liniştea rătăceşte prin sânge
mormintele fac strep-tease în cimitir totul e bine

Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară
abia mai respiri în abisul cicatrizat
doi îngeri îşi beau cafeaua plângând
între noi veşnicia se-ntinde ca un pat

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

În inimă sunt, optimist
În tot ce fac, în ceea ce scriu
Mi-e totuşi stilul pesimist
Să mă descurc vezi că nu ştiu.

Dar apropie-te de soare
Ce este-n eclipsa totală
Să facem din noaptea relativă
O nesfârşită zi de vară.

Voi crede în tot ce e viu
În flori de crin şi file de ştiinţă
Şi rândul acesta ce-ţi scriu
Va fi plin de recunoştinţă.

Mă simt entuziast din fire
Am fost şi am să fiu mereu,
Îmi arunc spre tine o privire
Sunt încântat, aşa voi fi mereu.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capăt de drum

Ajungem, iubito, la capăt de drum
- L-am mers ostenind împreună -
E ziua-n amiază şi n-ar fi acum
Momentul eclipsei de lună.

Am mers zâmbitori, lăcrimând în ascuns,
Fumând amândoi o ţigară,
Durerea infamă în noi a pătruns,
Dar asta e ultima oară...

O teamă ingrată că drumul e greu
Te-a prins prea ades de picioare ;
Zâmbirea amară din strigătul meu
Te-a dus înc-o vreme spre soare.

N-ai vrut să mă crezi că sunt duhul cel bun
Din lampa secret-a iubirii ;
Cu inima stinsă mai pot să îţi spun
Că plec pe alt drum al 'plinirii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curgere

tu ai zis să te uit
şi te-ai risipit
ca o eclipsă în ochii mei
nu mai ştiu îndoi geamătul mării
să îl pun visului reazăm

învăţ să mă nasc
cu fiece zi mai aproape de soare
şi să mă sting de stern în fiece noapte

tu mi-ai zis să te uit şi tu uiţi
să îţi cauţi coasta
ce mă trăieşte în verdele
pe care-l despic să mi te scot întreg

un fluviu mă trece
şi nu mai ştiu sunt matca
ori vasul de lut ce îţi dă
cea mai frumoasă formă

poezie de Daniela Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp de lumină

Ochii ating prin cuvinte nemărginirea,
Cuprinzând eclipsele de soare,
Inscripţionate pe retina înfiptă pe cer.
Vântul mângâie pleoapele,
Iar adierea genelor vorbeşte cu sufletul nostru,
În alfabetul tăcerii.
Este un anotimp, în care nisipul alunecă
Pe frontispiciul păcii şi al iubirii.
Ne strigă universul cu taina fiecărei păsări,
Ce umbreşte pleoapele îngheţate.
O clipă ne ascundem în noapte,
Pentru că doar acolo, visele devin realitate şi tihnă.
Anotimp de lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctoriţei Oprea Gabriela, de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, Clinica de Gastroenterologie (pamflet)

Deşi e mică de statură,
În ea-i o uriaşă ură;
Cu nasul e mereu pe sus,
Iar omenia a apus.

Te-aştepţi, la ea, la omenie,
Dar parte ai de mojicie.
De s-ar muri de vanitate,
Ea ar muri în chinuri, frate.

Orice ai face, ne'ncetat
Ea te socoate vinovat,
De toate relele ce sunt
În Cer şi-oriunde pe Pământ:

Desigur că a ta e vina
De uraganul zis Catrina,
Că e cutremur de pământ,
Că unii oameni n-au cuvânt,

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (5 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume mult prea largă

te simt de parcă ai fi un ţipăt
din larma asta universală
rupt cumva în două şoapte
ca atunci când luna eliberează soarele
după o eclipsă totală
ori precum dublează pictorii lumina
cu o tuşă de întuneric

te simt ca pe o împreunare decentă
între un fulger tubular
şi disperarea din ochii unei căprioare
condamnată la moarte prin sfâşiere
de o haită flămândă de pui de lup

pe când eu fluier ca un începător
într-o biserică de aer şi stele
ca şi cum din cer mi-ai tot veni
ca un răspuns la o rugă de netot
scăpat din dogmă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaţă – nu-i nici amiază –
Lipsesc reperele în plină zi –
Nu-s zori – nu-i nici amurg –
Nu-i pe cer, albastră, nicio rază –
Nu-i drum – nu-i stradă – nici bordură vizavi –
Bulevardul n-are sfârşit, nici început –
Arcurile clădirilor au dispărut –
Nicio turlă n-are acoperişul scut –
Nu s-arată faţa niciunui cunoscut –
Nu-s gesturi de politeţe – la vedere –
Nu-i niciun semn de recunoaştere, doar tăcere!
Nu-s surse de locomoţie – călătorii-s lipsă,
Nu-s semne unde duce drumul – e-o eclipsă –
"Accesul interzis" – pe pământ şi pe marea-ntinsă –
Nu sunt poştaşi – nu-s nici cutii poştale –
Nu-s veşti de pe coastele din depărtare –
Nu-i parc – nu-i scuar – nici fete plimbăreţe –
Nu-i anturaj – nu-i nici nobleţe –
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,

[...] Citeşte tot

poezie de Thomas Hood, 1799 - 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!