Poezii despre Soare și hibernare, pagina 2
Mi-e iarnă
Mă desfrunzesc de dorul tău,
Din ochi picură rouă ne-ncetat;
Îmi plânge sufletu-n ecou,
Și inima-mi s-a pus pe hibernat.
Mi se va face foarte frig
Și gânduri-fulgi s-or cerne înghețați
Din toți rărunchii-am să te strig
Topi-vom iarna doar îmbrățișați!
Nici soarele nu va zâmbi,
Priviri umbrite-n cearcăn de neșters,
Nici ghiocei n-or răsări,
Și tânguit s-o naște orice vers.
Vor îngheța păsări în zbor,
Norocul ne-om uita pe-afară,
Vom aduna nor după nor,
Trăind mințita primăvară!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e iarnă
Mă desfrunzesc de dorul tău,
Din ochi picură rouă ne-ncetat;
Îmi plânge sufletu-n ecou,
Și inima-mi s-a pus pe hibernat.
Mi se va face foarte frig
Și gânduri-fulgi s-or cerne înghețați
Din toți rărunchii-am să te strig
Topi-vom iarna doar îmbrățișați!
Nici soarele nu va zâmbi,
Priviri umbrite-n cearcăn de neșters,
Nici ghiocei n-or răsări,
Și tânguit s-o naște orice vers.
Vor îngheța păsări în zbor,
Norocul ne-om uita pe-afară,
Vom aduna nor după nor,
Trăind mințita primăvară!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mrajul revederii
O nouă primăvară ajunge la fereastră
cu ode de-nviere în glasul fermecat
al păsării măiestre trezită sus pe creastă
când soarele răsare pe dâmbul dantelat.
În suflet redeschide o poartă zăvorâtă,
în clipa despărțirii, c-un zâmbet convolut,
la început de vară când ai plecat grăbită
lăsându-ți amintirea pe-o umbră de sărut.
Dorințe arzătoare în cuget dau năvală
cu amintiri rebele născute din tăceri,
iar timpul le întinde pe-a sorții nicovală
cu amăgiri păgâne venind de nicăieri.
Îmi readuc speranța rămasă agățată
pe clipa așteptării, venită din trecut,
la margine de visuri apare dintr-odată
mirajul revederii, în timp necunoscut.
Și parcă deodată văd chipul tău în zare
prin razele de soare, venind dinspre apus,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vara a uitat să plece...
Este vară-n ruginia toamnă ce-și așteaptă rândul,
Pe-un fotoliu ars de soare, printre frunze-și cată gândul.
Ploile-au rămas în urmă, vântul și-a scrântit o gleznă,
Calendaru-a luat-o razna, dorm clepsidrele în beznă.
Stau copacii în dilemă și nu știu ce să mai facă,
Să se bucure de verde, sau, goliți de strai, să tacă?
Verde crud pulsează-n seve, firul ierbii dă să iasă,
Iasomia se îmbracă-n albă rochie de mireasă.
Flori de câmp își dau din coate, se trezesc din hibernare
Și privesc spre ceru-albastru-nmărmurite de mirare.
Un scaiete-și pune fracul violet și frații-și cheamă,
Macii vitregiți de floare, împletesc din zori năframă.
Vara a uitat să plece și aleargă prin poiene,
Eu opresc visele toate, să nu-mi fugă de sub gene...
sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirajul revederii
O nouă primăvară
ajunge la fereastră
cu ode de-nviere
în glasul fermecat
al păsării măiestre
trezită sus pe creastă
când soarele răsare
pe dâmbul dantelat.
În suflet redeschide
o poartă zăvorâtă
în clipa despărțirii,
c-un zâmbet convolut,
la început de vară
când ai plecat grăbită
lăsându-ți amintirea
pe-o margine de lut.
Dorințe arzătoare
în cuget dau năvală
cu amintiri rebele
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublishers, Bucureșri, 2019 (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În iarna ta eu nu mă vreau
Când arunci cu flori de gheață, peste primăvara-mi verde
Plânge floarea de durere și pe frunte am zăpezi;
Pui povară grea pe umeri și de iarnă nu mă vezi,
Troienită de-a ta lume-n care dragostea se pierde.
În chilia ta nu-i soare și luminii-i este teamă
Să se-așeze pe icoane îngropate-n hibernări;
Bate ruga pe la geamuri, tu aștepți alți vestitori
Nu auzi, nu vezi cum viața în vâltoarea ei te cheamă.
Cine-ți otrăvește visul, cine nopțile-ți umbrește
Când, pe cer, atâtea stele se îmbracă-n simfonii?
A-nflorit și iasomia și exultă-n reverii,
Dar în tine, doar amurgul, o escală își găsește.
Eu, nu-mi dau poemu-n floare pe tăcerea-ți maladivă
Doar ce-am început să caut în miresmele de nard
Pașii rătăciți în ceață, și acum, în mine, ard
Ca o flacără albastră cu speranța mea, tardivă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există scuză-n lume...
Frumusețea n-are margini când în suflet soare este,
Când, expus absurdității, printre semeni, nu pici teste
Și, în loc să adâncești golu'-n tine și în lume,
Tu, din viață, prin iubire, reușești să-ți faci un nume.
Ăsta-i drumul care duce spre lumina dezrobirii,
Singurul care te-ntoarce de pe calea rătăcirii:
Bunătatea, simplitatea, dragostea, credința, zelul
De-a te rupe din mulțime, nemuririi-ai urma țelul.
Restul sunt doar aparențe, amăgiri alambicate
Și făcute să îi pună sufletului bețe-n roate.
Nu-i nici pe departe viața cum o vede omul care,
S-a lăsat pradă ispitei de-a trăi în hibernare.
Nimic nu-i ceea ce pare, din câte vânează gloata.
Răul e hrănit de om, nu este de vină soarta.
Nu există scuză-n lume pentru ce e rău sau bine.
De noi toți depind acestea. Și de mine, și de tine.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirajul revederii
O nouă primăvară ajunge la fereastră
cu ode de-nviere în glasul fermecat
al păsării măiestre trezită sus pe creastă
când soarele răsare pe dâmbul dantelat.
În suflet redeschide o poartă zăvorâtă,
în clipa despărțirii, c-un zâmbet convolut,
la început de vară când ai plecat grăbită
lăsându-ți amintirea pe-o margine de lut.
Dorințe arzătoare în cuget dau năvală
cu amintiri rebele născute din tăceri,
iar timpul le întinde pe-a sorții nicovală
cu amăgiri păgâne venind de nicăieri.
Îmi readuc speranța rămasă agățată
pe clipa așteptării, venită din trecut,
la margine de visuri apare dintr-odată
mirajul revederii, în timp necunoscut.
Și parcă deodată văd chipul tău în zare
prin razele de soare, venind dinspre apus,
[...] Citește tot
poezie din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2019
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin pomii din livezi
Retrage-te la timp, când încă știi că poți
Sub soare să reziști.... în mare să înoți,
Când încă nu-i târziu pe-alei, să-ți zboare pașii,
Când încă-ți mai vorbesc doi ochi, senini, albaștri.
Oprește-te la timp, cât ușa nu-i închisă
Și poți încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îți este sărbătoare!
Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur și nu-ți este străină,
Cât mai lucește încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ți este foarte dragă!
Retrage-te din vreme și meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Și câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheț, tot ce a hibernat...
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din primăvara vieții
Când muguri noi răsar din hibernare
și rugul sorții ne purifică alert, solar,
te mai aștept nevastă pe-o cărare
spre a trăi iubind o primăvară, iar.
De sevele se urcă-n salcia pletoasă
și razele-s la promenadă pe alei,
noi amintiri de când ai fost mireasă
ne bântuie sub umbrele de tei.
Un timp solar mă duce către tine
să-ți mai visez aceiași sâni rotunzi;
e primăvară-n sat și ne e bine...
nu-i bine ca de viață să te-ascunzi.
Revizii fac la barca noastră veche
că-n ochii noștri tot râde primăvara,
o să-ți atârn și flori după ureche...
din gânduri noi o să-ți alung povara.
[...] Citește tot
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și hibernare, adresa este: