Poezii despre Soare și supernove, pagina 2
Cer de nisip
iar rătăcesc amintiri amețite în sufletul meu labirint
urmărindu-ți firul, iubito, pașii mi se pierd pe o plajă pustie
te mângâi cu un gând fugar, lacrimi se aștern pe nisip
castele de sare
te îmbrățișez cu un oftat îndelung
îmi rămân scoicile în palme
le sărut și îți sorb glasul furat de valul tăcerii
pânze de borangic îmi înfășoară sufletul vierme
păianjenul timp
cu ochii ciobiți de pumnalele stâncilor răsărite din mare
privesc cum apune Soarele străin de tot ce-a trecut
îmi întind degetele uriașe și-l trag de urechi
zile liliputane
iar rătăcesc amintiri amețite în sufletul meu labirint
urmărindu-ți firul, iubito, pașii mi se pierd
pe un cer plin de stele
te plimb în Carul Mare, pe Calea Lactee
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eu sărut cerul
și când ninge și când plouă
și pe senin și pe furtună
mă închin dimineața soarelui
ies apoi cu inima în pragul lunii pline
mă rog stelelor ca și cum mi-ar auzi zbuciumul
nu caut capete de lume ci îmi văd de mersul înainte
din prăpastie în prăpastie în căutarea odihnei
îmi trimit gândul dintr-o lume într-alta
culeg cu buzele iertarea din roua florilor
tot cu buzele săvârșesc păcate nenumărate
oricum e inutil să numeri la infinit
pe altarul fierbinte al trupului aprind candela
și-mi trec toate supernovele prin simțuri
cât să mă bucur de univers cu ochii închiși
între două nașteri și o moarte
nu sărut icoane zugrăvite de sfinți impotenți
nici pe cele aurite nici pe cele din argint
nu-mi fac cruci idioate și nici nu aduc jertfe miei
doar mă aplec în mine și apoi mă ofer tuturor
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Implorare
M-am rugat la turle de biserici
Doar să te am, să nu te pierd.
Am făcut rugi nebunilor isterici
Să-ți fure minți, să pot să te desmierd.
Mă rog istoriei să fii-n anale;
Urma să pot să-ți iau, în timp
Să o parcurg cu sufletul agale,
Să mi te-nalț printre zeițe din Olimp.
Mă rog la sori, la supernove
Exploziei sălaș să fii... iradiere;
Un fir de praf, o literă din slove
S-aspir, să te-am citat, spre mângâiere.
Păianjenul să îți întindă plasă
Și-un Univers să-ncingă mii de corzi,
S-ai jilț Big Bang... Împărăteasă!
Pair să-ți fiu sau Lord, alaiului de lorzi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cosmosul dintr-o privire
Cosmosul dintr-o privire
E-o întreagă amăgire;
Căci tu crezi c-ai văzut tot,
Deși n-ai privit deloc.
Cosmosul crezi că-l cunoști, dar iată
Pe scurt ceea ce ști: o nimica toată!
Se ivesc umbre în întuneric,
Soarele-i un monstru sferic,
Ce dispare și apare,
Apune și apoi răsare;
După nori el se ascunde,
În vest stă să se cufunde
Într-a nopții grea tăcere,
Noapte plină de mistere.
Sus, pe cerul 'nalt, senin,
Strălucesc licurici vii,
Felinare cu venin,
În număr de mii și mii.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul
*
Explodează supernove,
Se formează nebuloase,
Se duc multe alte nove,
Stelele se fac frumoase.
Se ivește o cometă,
Cade un meteorit,
Se-nvârtește o planetă,
Lângă ea un satelit!
Se "văd" multe "goluri negre",
Luminează un pulsar,
Răsare al nostru Soare
Și apoi dispare iar.
Se nasc mii de stele duble
Și milioane de asteroizi
Și omul s-a gândit să "umble"
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și supernove, adresa este: