Poezii despre Soare și uragane, pagina 2
N-am așteptat vreodată vreo clipă de iubire...
N-am așteptat vreodată vreo clipă de iubire,
Dar am făcut din palme izvor de mângâieri,
Când uragan de ură robea a războire
Și-n zilele cu soare pusesem tămâieri.
Am înghițit otrava și-am transformat-o lavă,
Să scoată din străfundu-mi șuvoaie de iertări,
Călătorind bezmetic, în noapte, pe o navă,
Spre Insula Iubirii pierdută-n depărtări.
N-am așteptat vreodată vreo clipă de iubire,
Dar am făcut iertării un strigăt de cocori,
Când toamna din săruturi șoptea a amăgire
Și clipele de viață erau pustii cărări.
Din iedere stufoase crescute-ntre veșminte,
Am scos Lumina Lumii țesută-n zi din Cer
Și-n vorbele pierdute în iad de simțăminte
Am pus iubirea-n Domnul și-o rugă-n frig și ger.
poezie de Mirela Grigore din Pelerini pe cărările iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interzis cântatul păsărilor
purtăm semne de circulație pe noi
le afișăm în locul emoțiilor
prin traficul intens al acestei lumi informaționale
printre fracturile cerului
coborât la pământ de durere
numai o clipă aici e un imens ambuteiaj
primăria orașului nu mai știe
poliția e inundată cu amenzi
purtăm autodenunțuri pe sub piele
mulți dintre noi suntem uragane amețite
e greu să mai găsești liniște
chiar la soare și plajă oamenii răsuflă
imense furtuni așa
deci ne afișăm semnele de circulație
interzicem orice zbor al celorlalți
decolarea nu are rost
pe deasupra noastră sunt holograme
nicio pasăre nu mai are trill
cele adevărate stau ascunse în cer
acolo unde nu s-a crăpat încă
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Planetă... suspendată
Stăm suspendați de gravitații
În echilibrul spre funebru...
Cu scut fragil de radiații
Fugim în Univers tenebru.
Suntem o piatră aruncată
Rotindu-ne p-un lac de spațiu...
Trăim p-o scoarță sfârtecată
Filozofând într-un nesațiu.
Ne încălzim printre explozii
Dintr-un cuptor fără control;
Ne supraestimăm, nerozii,
Îndoctrinați c-avem vreun rol.
Nu stăpânim nici uragane,
Aversele ne-neacă semeni...
Piese n-avem de schimb d-organe...
Pretinși la Univers, de gemeni?!
[...] Citește tot
poezie de Mariana Victoria Marinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă naivă
Doamne! Mai lasă-ne ochii minții limpezi
Să pieptănăm cu privirea
Perucile anotimpurilor împădurite încă de frumusețe,
Iar soarele să salte jucăuș printre povești nemuritoare
Și prin păduri de timpuri bune înveselite.
Doamne! În drumul vieții noastre scoate-ne în cale
Cascade de oameni minunați,
Răceala indiferenței fadă și molipsiroare
Vitalitatea lor unită s-o destrame.
Doamne! De trandafirii dragostei să nu ne lipsești
Și-n cuibul familiei nu-i lăsa să se ofilească,
Adună în jurul ei prieteni sfinți,
Călăuze bune pe drumul vieții stropit cu atâta otravă.
Doamne! În supărările tale nu tulbura limpezimea mărilor,
Tabloul viu al artei tale, deși prea multe nu merităm,
Dar asta va fi hrana noastră viitoare.
Mai bine ridică punți de curcubee între tine și noi
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florida
Un paradis terestru vibrând de cânt și flori,
Peninsulă de aur, etern scăldată-n soare,
Plonjată în Atlantic și beată de splendori,
Cu palmieri în freamăt și crânguri șoptitoare...
Culorile din aer, topite în amuguri,
Se-adună în arome de fragezi portocale,
Se diluează dulce peste moderne burguri
Sau se revarsă-n fierberi pe plaje vesperale.
Din tine, Terra-ntreagă palpează universul
Cu trenuri de rachete și-astronauți în zbor;
Prin ei, trimit în cosmos mesajul meu și versul
Ce-ți cântă măreția în ritm triumfător.
Floridă de surprize, Floridă parc-minune,
Floridă loc de basme, Floridă triumfală,
Floridă-amețitoare cum nu e alta-n lume,
Floridă înflorită cu-americană fală!
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e sufletul ...
Mi-e sufletul ca bolta în furtună
Pe care norii negrii parcă mână.
E zbatere, e zbucium și pustie,
E uragan, taifun și vijelie.
Mi-e sufletul ca marea-nvolburată
Ce lungi corăbii încărcate poartă.
Este abis, e stâncă, e pieire,
Este vâltoare și nemărginire.
Mi-e sufletul ca holda aurie,
Cu spice legănate de urgie.
E tăvălug, e freamăt în neștire,
Este pârjol, văpaie, tânguire.
Mi-e sufletul ca o livadă-n floare,
Ce mândră-și saltă fiicele la soare.
Este parfum, culoare, feerie,
Splendoare și speranța, reverie.
Mi-e sufletul ca brazda-nsămânțată,
Din care mugurii capul să-și scoată.
Ca grâul ce renaște din sudoare,
După o îndelungă așteptare.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Port sigur
Furtuna se-agită de multă vreme, dușmănoasă,
Plouă cu găleata, tună-asurzitor, vântul urlă
Rupând fâșii din velele-acestei nave rătăcite,
Care caută-un locșor căruia să-i poată spune-acasă.
Odinioară, parcă-n tinerețea lumii,
Soarele strălucea vesel pe cerul de azur,
Iar prova navei părea a-înainta-n eternitate;
Pe mare briză lină,-n slavă nori leneși, de-un alb pur.
Dar furtuna, pas cu pas, s-a-înstăpânit între pământ și cer,
Câteva averse repezite și tunete-n rafale,
Apoi ploaie-n torente și scăpărări de fulger
Și nicăieri un adăpost pe-învolburata mare.
Totuși, arar, câte-un curcubeu s-a mai ivit,
Reper de speranță-n ore de-încercări și disperare,
Vibrând în stropii ploii pe cerul vânăt-gri
Amintire din vremuri mai blânde și cu soare.
[...] Citește tot
poezie de Jennifer Hickok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobila creolă
Șahul este un joc ritmic și senin în nobila creolă cu gene lungi a minții.
Pe câmp, culori se împletesc cu scânduri,
doi pioni, un cal și un rege în urma lor
au sufletul pătrat pe două rânduri
și un orizont ce le surâde încântător.
Pândesc, purtați de un galop de îngeri
prin hăul unei table ce începe să se zbată.
Căutau să cruțe liniștea din ziduri
cu pumnii strânși la ceruri amandoi deodată.
Solemni, făcând din ceasuri cingătoare
se zbenguiau cu luna în vinul din pahar.
Privesc cum leșină, pălește, dar nu moare,
amestecând cenușa unui nebun murdar.
Încearcă să îl cruțe lângă o scrumieră,
să biruie corăbii și timpurile întregi,
din cioburi de pătrate reflectate în etajeră
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
O furtună puternică pe mare
Înfricoșători, norii aleargă sub cerul încruntat,
Sfâșiați și-mpinși de uraganul clocotitor, întunecat:
Fulgerele lansează flăcări orbitoare,
Urmate-apoi de trăsnete asurzitoare.
Marea zbiară ca și cum i-ar prevesti lumii pieirea,
Iar pânzele de spumă-n zbor biciuie privirea.
Acum, ruliul ne-aruncă dintr-un bord în altul
Și vergile cad cu capetele-n val din tot înaltul:
Trebuie-n tumultul nebun urechile s-acoperim,
Nu putem face nimic, nu ne vedem, nu ne-auzim.
Velele-s rupte și straiurile spânzură-n iadul acvatic,
Mii de scântei sar din focul ceresc, sălbatic.
Acum în bordul de sub vânt, acum în cel din vânt
Ne-agățăm de un firicel de viață așteptând
În bezna din ce în ce mai mare clipa-n care
Trudita noastră navă se va prăvăli în mare.
Neputincioși, așteptăm în noaptea neagră și ostilă
Sfârșitul. Soarta ne-atârnă de-o biată balama fragilă.
[...] Citește tot
poezie de Angus Cameron Robertson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când facem pe sfinții
Colorez noaptea în iubire și speranță,
ai zice uneori că-s surori cu ghinionul
când nu e totul roz
stelele îmi sunt martore pe cer
norocoasele, acolo sus, departe de lume
Luna strălucește, am cerut-o de muză,
și-a spus da
iar soarele, probabil gelos, mă arde de viu
(el e bun doar când mă întind pe plajă ca o meduză ucisă)
eu sper să-mi cânte lumina, întru tristețe,
dar să fie divină, nu venită din faruri
bucuria să nu-mi danseze în rate,
cum se nărăvește pentru locul de veci,
iubirea să mă seducă cu blândețe,
din suflet, altfel nu-i dau niciun bon de masă
făcându-mă să uit clipe îndurate stoic.
(nici n-aș prea vrea, de altfel)
Focul e viu, renaște-n mine și știu
(șemineul însuși mă invidiază)
că e-o vorbă la gura tuturor:
[...] Citește tot
poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și uragane, adresa este: