Poezii despre abur și moarte, pagina 2
Si totusi vine toamna
E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.
Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.
In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Abur incolor
Un suflet frumos
Mereu el va scrie
Cu un gest duios
Nu-l ții în colivie
Lumina lui e inima
Iubirea este soarta
Dulce alinare carma
Învinge și moartea
Nu-i zăvorâ zborul
Unui abur incolor
El îsi plânge dorul
Prin aripile fluturilor
De iti iese-n cale ta
Tu esti omul fericit
Te cuprinde liniștea
Simți cum esti iubit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iubita nu mă lasă picioarele să-i sărut
Fiindcă-n ochii ei nu prețuiesc nici cât un sărut.
Lumea întreagă știe că sunt cuprins de patimi
Ey, Tanrî! Ea oare nici acum nu-mi dă un sărut?
Sângele de mi-aș pierde rămânând fără tine
Precum trandafirul toamnei ucis de un sărut.
Un pictor m-a pictat cu paharul în mână
Și sunt lipsit de putere și, iată, îl sărut.
Nicicând aburul vinului să nu mă părăsească
Ey, Tanrî! spre ziuă să mă ucizi cu un sărut.
Fuzulî! Luna nu crede că voi înnebuni
Și nu-i chip să mor altfel decât pentr-un sărut.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atingerea Cuvântului
Pe traseul iluzoriu înaintezi
prin vântul puternic,
abia respiri,
mergi și mergi,
de nicăieri se-aud voci,
întinzi mâna, nu vezi nimic.
Un fir fragil între două puncte!
Prin sunetele împrăștiate peste tot,
lacrimile pier
ca aburii ceții dense, compacte,
fără un punct de reper,
fără urme.
Un înger printre nori, în bucla de gânduri,
răspândind o lumină radiantă!
Cuvântul te frământă
- și Cuvântul s-a făcut trup -,
în puterea lui
stau viața și moartea.
Te îmbrățișez frunză a copacului universal,
umanitatea din fiecare picătură
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăind un vis urât
M-aș contempla, dar nu mă văd
Că eu sunt umbra nimănui,
În jurul meu e doar prăpăd
Și morții dănțuiesc hai-hui.
M-aș admira, dar nu exist,
Sunt abur violet, nociv,
În mine zace duhul trist
Că-s mortul cel mai longeviv.
M-aș pune-n cartea de povești,
Cu-a mea privire autistă,
Să poți cândva să îmi citești
Un testament ce nu există.
...
M-aș face drac sau Dumnezeu,
Sau poate iad, sau Paradis,
Dar nici nu știu, am fost un EU,
Sau poate-i doar un simplu vis
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
C-am să mor
Vocea atât de caldă mă cunjură
Ca un abur de trandafir din apă
termală, dezghetându-mi clepsidră
unde timpul mă învată-n secundă
să fiu doar nisipurilor turțure,.. umbră.
Unde tu, invăluită-mi ca un trandafir
agătător mă topești ușor, ușor...
Într-un gheizer sub arcada de zefir
a brațelor... în sakura șoaptelor!
Uitând nebun după tine... c-am să mor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E moartea cântec boală veche
ți-s ochii înrămați în lăcrimare,
icoană ce-mi veghează ruga-n buze
ce-i abur care suie-n vămi confuze -
ni-s existențele cafele-amare...
visării depărtările ni-s muze
slăvind cu stih a zborului chemare
și cât clipita-i Dumnezeu de mare
la sânul întrebărilor lăuze.
infern de preacuvinte-n sânge doarme
scăldând morminte-n înserări de om -
plutesc pe umbre îngeri fără karme...
prin timpul cu secunda galantom
sicrie vin, ființa să o sfarme
și-i cântecul ades de-amurg simptom...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nelacrima
Clipește și află ce-i clipa momentul
din care capacul se pune la loc
să umple cu aburul fraged absentul
apoi condensatul să pice în foc
Mă rog de o frunză să-mi dea din verdeață
când soarele-mi arde venirea aici
sunt doar pe o clipă cusută cu ață
de ploaie cu acul din ghem de arici
Mă simt mușcătura din mărul văratic
un vierme îmi cântă în păr de dormit
și poate albastrul vibrând pe jăratic
ce-n sine absoarbe un mic asfințit
Mă dărui destinsă acum picăturii
să verse un vers în acest univers
e bubă de clipe pe-ntreg cerul gurii
Ne-nghite o moarte agilă din mers
poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Mi-aduc aminte de tine
ca de un mort
dinspre care curge nelămurit
râul fosforescent al iluziei.
Cărări cu tâmpla ascunsă sub troscot
urmăresc în derivă zborul păsării
ce-a-notat în colivia înșelătoare
veghindu-mă.
Dintr-o liniște închipuită
îți spun cu mirare
că nu sunt tristă.
Prin altarul de iluzii
întind palmele
spre aburul ascuns
în cuiburile de sub pietre.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis marin (2)
Ai venit în grabă...
cu ochii tăi, mai verzi
decât marea și smaraldul...
Ai clipit din ei dulce
și ai limpezit
cerul învăluit de aburii
asfințitului...
Ai mai clipit o dată dulce
și ai îmblânzit furia mării,
ca să poți culege
alge verzi pe plaja pustie.
Ai căzut apoi istovită
cu obrazul în nisipul
toamnei,
rece și aspru.
Ai rămas așa... în așteptarea
brizei de seară,
să dormi sub mângâierea ei,
să visezi pâlpâitul
pescărușilor în căutarea
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (1 octombrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre abur și moarte, adresa este: