Poezii despre acasă și iubire, pagina 2
O chinui
Îți vine să te-oprești,
Nu ai cum s-o continui,
E clar că o iubești,
Dar și mai clar c-o chinui.
Ea nu te mai iubește,
Și chiar de ar pleca,
De mult timp îți lipsește,
Nimic nu s-ar schimba.
Cu trupul e acasă,
Cu mintea tot la el,
O scenă dureroasă,
Nu va mai fi la fel.
În pat când e cu tine,
Ai vrea să o dezbraci,
O simți că s-ar abține,
Și ce-ți vine să faci?
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora 14
tu o să vii acasă la ora... 14
eu o să fiu acasă la ora... 14
tu o să vrei o iubire la ora... (?!) - o
știre: din câte pricep nu
este ora 14
propice dez
membrărilor fastuoase...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset subtil...
m-am născut, am crescut
undeva peste Prut
printre dealuri și văi
și coclauri
și cu vaca ieșeam
uneori la păscut
și povești am iubit cu balauri...
am trăit, m-am trecut
tot mai mult prin străini
printre zări, printre țări
printre toate
dacă mor
înc-o rugă mai am la destin
să mă ducă acasă
că poate...
poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul iubirilor trecute
Mă rod trecutele iubiri
Și plimbările prin lunci,
Cei trei roșii trandafiri
Dăruiți de mine atunci...
Revin acele clipe dulci,
De ne regăsim ca miri.
Mă rod trecutele iubiri
Și plimbările prin lunci.
Să cobori și iar să urci
Este legea-ntregii firi,
De când eram acasă prunci
Ne-nvăluim în amintiri
Și ne rod trecutele iubiri.
rondel de Ioan Friciu (18 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
Am fost la ea și m-a respins,
M-am simțit jalnic și învins,
Și a plecat râzând de mine,
Și nici măcar nu m-a atins,
Eram un foc aproape stins,
Orice-ar fi fost nu a fost bine.
Acasă mort de supărare,
Și-n suflet c-o durere mare,
Pun capu-n pernă să adorm,
Că veni vremea de culcare,
Și-n vis iubita mea apare,
Și-i zic că o iubesc enorm.
Și-i lumea foarte fericită,
Lângă femeia mea iubită,
Și nu mai vreau a mă trezi,
M-așteapt-o zi neliniștită,
Și-un gust de viață otrăvită,
La noapte oare ce va fi?
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sec
Venise toamna pe nepusă masă,
Iar vara își făcea, fără plăcere,
Sub ochii unei recepționere,
Bagajele pentru plecat acasă.
Vara mi-o fi de-acum fostă iubire,
De toamnă tocmai m-am îndrăgostit;
Nu-i anotimp de neînlocuit
La recepționeră în privire.
- Iubita mea, de ce nu mi-e de-ajuns
Un anotimp, și sufletul mai cere?
- Iubitul meu, acestea-s efemere,
Sec, recepționera mi-a răspuns.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul începe cu tine...
Primăvara a venit
Brațele tale m-au încălzit
Florile frumos înfloresc
Și eu mult te iubesc.
Acasă pentru mine,
E doar lângă tine.
Inimile s-au unit,
De la început, iubit!
După primul sărut,
Pe vecie te-am vrut.
Repede m-ai fermecat
Și inima mi-ai furat...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre sărut
Sărutul este pecetea
Care legitimează iubirea.
Sărutul este rețeta
Care menține fericirea.
Iubirea e legitimată
Între un băiat și-o fată,
Când sărutul este dat
De fată, nu de băiat.
Fericirea-i menținută
Cu dragoste multă, multă,
Dacă sărutul se menține,
Optzeci de ani și mai bine.
Atunci viața e frumoasă,
Când sărutul stă acasă.
Dacă a plecat în sat,
Iubirea s-a terminat.
poezie de Dumitru Delcă (6 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întregire
"Adu-ți inima acasă, mi-ai spus,
Și o s-o hrănesc!
A te iubi
Înseamnă a retrăi
Printr-o eternă primăvară
Lângă tine, Mioara!"
"Tu ești ceea ce mă întregește, ți-am spus.
Rareori în viață este 'pentru totdeauna',
Dar, iată,
Se întâmplă cu noi, acum, iubirea,
Mario!"
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pradă
O pradă ușoară,
Mi-am căutat aseară,
Am luat-o acasă,
Cu tot cu remarcă,
În damful iubirii etilic.
Doar dimineață,
Nu, una! Ci două!
Mi-au dat plăsmuirea dorită.
Erau iubite fete,
Nedespărțite fobe,
Căzute-n nebuna iubire.
Eu doar mi-am dat acordul,
Nu am știut să fug mai iute,
Chiar n-am simțit deloc,
Dezlănțuirea oarbă,
Nu a văzut aceasta.
Nemăsurat aș vrea,
Să le transform,
În truve forme,
Să le iubesc în noime.
poezie de Dragoș Nonciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre acasă și iubire, adresa este: