adolescenţă şi noapte

Inima

Albă se făcu lângă pădure sălbateca inimă;
O, întunecată spaimă
A morţii, astfel, aurul
Muri în norul plumburiu.
Seară de noiembrie.
Lângă părăginita poartă a abatorului
Sta fata femeilor nevoiaşe;
În fiecare coş
Cădeau măruntaie şi putredă carne:
Blestemată hrană!

Porumbelul albastru al serii
Nu veni cu împăcare.
Întunecare chemare de trompetă
Străpunse umedul
Frunziş de aur al ulmilor,
Un drapel trenţuit
Fumegând de sânge,
Pe care în durere sălbatecă
Îl pândeşte un bărbat.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainică iubire

Copilă, noaptea îmi apari în vise
din a căror mreajă nu pot să mai ies,
vreau a te purta cu mine cât mai des
pe astrale drumuri de noi deschise.

A fost să fii iubirea mea cea veche
în adolescenţa mea la-nceput,
când te iubeam tăcut şi n-ai ştiut
c-aş fi vrut atunci să fim pereche.

Nu ţi-am spus vreodată la ureche
un cuvânt de amor ori alte cele,
nu te-am sărutat sub cer cu stele,

Te-am iubit în taină, în tăcere...
Destinul m-a dus în depărtare,
suspinul de atunci încă mă doare.

sonet de Ioan Friciu (28 septembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul soldat

îţi caută gura cu nebunia
unui adolescent ce numără
stelele aruncate pe cer
te gustă numai noaptea
cu tandreţea lipsită de ruşine
trece pragul cu dorul de ea
ochii scoşi din raniţa plină
cu praf de stele presurat
mângâie corpul până la glezne

bătrânul soldat moare sorbind
cu nesaţ esenţialul uitat
la marginea patului de vegetaţie
fugind pe asfaltul ud şi plin
de tacâmuri de pui de lebădă

bătrânul soldat te priveşte
cu ochii puri hăituiţi de un muncitor
forestier în haine verzi în lumina
electrică şi inumană până la capăt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să îl numesc... Ahile

Îmi amintesc privirea ta
caldă precum marea în plin sezon estival,
tremurul permanent al buzelor
în aşteptarea unui sărut,
sau din teama de a nu te pierde.

Cu tine viaţa avea un tâlc
al cărui înţeles îl descifram.
În muţenia nopţii
retrăiesc relaţia noastră zgomotoasă;

mii de fiori mă străbat inutil:
povestea noastră astăzi
doar pagini, în jurnal.
Rurală

Iubitul meu aleargă desculţ
prin praful aruncat în ochi
de ziua aceasta secetos de nefastă
sub călcâiele sale crăpate

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Băbuşanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clar (viziune)

lumea a devenit o frapieră uriaşă
în care inimile noastre efervescente
şi-au păstrat intactă
prospeţimea sentimentelor.
încă de la prima oră a dimineţii
şi până târziu
la căderea nopţii
suntem pe rând copii
adolescenţi
tineri visători
adulţi
preocupaţi de bunul mers al lucrurilor
apoi
totul devine clar
încărunţim
punem punctul pe i
tot aşa cum aruncăm un cub de gheaţă
în vinul înţelepciunii.

din ziua-n care nimic

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?

Ce faci la ora când mi-e dor de tine
Şi niciun fel de răni nu te opresc
Să-mi reconstitui trupul în ruine
Şi să-mi refaci tot viciul omenesc?

Eşti ţipătul plăcerii îndrăzneţe
Şi te implor, ca într-un turn complex,
Să-mi regăsesc plăceri din tinereţe,
Să-mi pun cu moartea focul meu în sex.

Mi-e teamă de o vârstă fără milă
Când am să cad la pragul tău, înfrânt,
Şi-ai să-mi dedici tandreţea ta umilă
Să mă mai scol nebun de la pământ.

Nu ştiu ce faci când eu îţi caut gura,
Cu nebunia de soldat bătrân,
Ce-şi vindecă în cer harababura
Şi-mi dai motiv în viaţă să rămân.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşind de la schimbul de noapte

E ora 6 şi 12 dimineaţa, merg liniştit cu mâna în faţă, aşa observ că numai o stea răsare din pământ, celelalte parcă vin direct de deasupra născute din cer, de jur împrejur orizontul e verde-portocaliu şi merg neobişnuit, straniu, nimeni nu vede, nimeni nu ştie, în mine sunt un conglomerat, ca marginea unui râu, îmi amintesc ce scria Llorca despre moartea unei adolescente, despre stelele lui. Cuprind cu mâna acel astru luminos şi il bag în buzunar, când voi ajunge acasă îi dau drumul deasupra, în luminiş. Cafeaua la ibric, acel Luckies obişnuit adaugă un fel de speranţă, răbdare, steaua pulsează în buzunar încet, din ce în ce mai încet.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine-această duioşie ?

De unde vine-această duioşie?
Nu acestea sunt firele de păr pe care
L-am mângâiat, iar buzele pe care
Le-am cunoscut erau mai roşii decât ale tale.

Stelele au apărut pe cer şi-apoi s-au stins,
De unde vine-această duioşie?
Iar doi ochi strălucitori, la fel, au apărut şi-apoi
S-au stins, chiar lângă mine,-aici, sub ochii mei.

Eram obişnuită s-ascult imnuri mai înalte
În întunericul catifelat al nopţii,
Logodită – O, duioşie!
Acolo, chiar în pieptul celui care cântă.

De unde vine-această duioşie?
Şi ce-aş putea face-acum cu ea, spune tu,
Sfios adolescent, cântăreţ vagabond
Ale cărui lovituri de bici le simt atât de-acut?

poezie de Marina Ţvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce nu putem oare
uita clipele trecutului?
Care ne aminteşte
că am fost cândva
pe aripi de vânt.
Zburând
peste oceanul dorinţelor noastre.
peste visuri şi albastrele astre.
peste văile frământărilor
şi peste culmile idealurilor
Ce ne inalţau in noapte
Visând că undeva departe
ne aflam deasupra stelelor?
De ce nu putem oare uita
Clipele de iubire,
de durere,
de alint,
de tristeţi
şi suferinţi?
De ce oare nu putem uita

[...] Citeşte tot

poezie de Ligia-Gabriela Janik (7 iunie 2013)
Adăugat de Ligia-Gabriela Janik
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hidden folder 01

căutai un loc cald în care să-ţi ascunzi hainele
& toate obiceiurile proaste din adolescenţă
fumai ţigările de câte şapte ori până nu mai rămânea decât coaja
în derivă curgeai gol fără să plângi noaptea

câteodată îţi doreai să te împiedici de sticle doze pahare
talismane norocoase târfe gata să te satisfacă oricând
& să cazi de pe bloc
solitară maşinal rana ta sângera ca un tanc

iar toate capacele prost înfiletate scăpate pe podea
oboseala prezenţei prima fugă de acasă bătaia primită
se strâng se încolăcesc în jurul trupului tău

ura începe să te sugrume în somn
& zbieri împingi izbeşti perna cu pumnul
ca o femeie pregătită să nască un monstru

poezie de Florina Huzoaica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!