agresiune şi viaţă

Recviem pentru poetul poeziei

Am aşteptat să treacă timp destul
Pentru-a putea în linişte închide,
Ca pe-un zăvor de taină, glasul meu,
Plângând pe cel din urmă Philippide.

Cei ce i-au luat din drept îmbracă azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe,
Tristeţea lui de om însingurat,
Mantaua lui, de veghe şi de moarte.

Poporul meu, tu nu ştii ce-ai pierdut,
Te-ai învăţat cu morţile trucate
Si n-ai mai dat crezare tristei veşti
Ca el, murind, se sting, o clipa, toate.

Uzinele electrice clipesc,
Pisicile din ochi işi pierd din rază,
O-nvălmaşeală-n creier toţi simţim
Parcă nici luna nu mai luminează.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce ne pierdem în nimicuri şi căutăm nefericirea
De ce în sufletele noastre reci păleşte strălucirea
De ce ne pervertim în lume şi ne golim de vise
Speranţe şi dorinţe vii atât de agresiv ucise?

Suntem doar fire de nisip pe plajele uitate
Perfecţi în lăcomii şi pofte, crudă infirmitate,
A neputinţelor lumeşti şi-a zilelor sordide
A slăbiciunilor cumplite şi-a vitejiilor stupide.

De ce ne ţinem dinţii strânşi când ura ne-mpresoară
Şi ne crucificăm voit pacea interioară
De ce ne credem mai frumoşi, mereu strălucitori
Când ştim, de fapt, atât de bine că suntem muritori?

Suntem fărâme-n Univers, suntem mici siluete
Umbre-neant ce trec grăbit prin căi şi prin comete
Nici n-apucăm să ne aprindem ca o scânteie vie
Că ne şi stingem imediat încă din temelie.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afecţiuni

Stăteam şi mă-ntrebam (a câta oară?!)
Ce e cu bietul organism uman
Şi-mi răspundeam tot eu, cam într-o doară
Dacă vom mai ajunge la liman...

Avem reclame la medicamente
Toată planeta are diaree
Bine, exagerez aici, eminamente
Din când în când avem şi gonoree...

De cancer suntem plini, ne bombardează
Cu citostaticele agresive oncologii
Sistemul cel imunitar ni-l erodează
Vaccinurile pline de elogii...

Suntem hipertensivi şi cardiaci oleacă
Avem trigliceridele mărite
Colesterolu-i un balaur pus pe joacă
Şi glicemie astronomică, nevrite...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (18 ianuarie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată, nu

1.

Când lumea se retrage-n tine
încet şi pe nesimtite
îţi aduci aminte de mine
mă cauţi şi mă găseşti
acolo unde începi
să rătăceşti

2.

- Niciodată, nu?
- Da, daaa... Niciodată, nu.
Aceasta-i cheia pe care-am folosit-o intuitiv
fără să caut vreodată un motiv.
- Credeam că "niciodată, nu" înseamnă "totdeauna, da".
Nu-i chiar atât de imediat că m-am înşelat.

3.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noua generaţie

Noi suntem gereraţia cu telefonul în mână,
Noi suntem dezamăgirea, regretul,
Generaţia rebelă,
Născută şi scufundată
În bucuria posibilităţilor nesfârşite.
Suntem generaţia copy-paste,
Generaţia "Mami, tati, vreau aia!"
Generaţia "Bătrânii comunişti ne limitează!"
Generaţia care nu face nimic pentru propriul ei viitor,
Generaţia pentru care o alta generaţie a luptat, s-a rupt în fâşii.
Generaţia care nu învaţă, nu ascultă, nu respectă.
Adevărul este acesta:
Suntem generaţia "Mami, tati, când veniţi acasă?"
Din Italia, Spania, Germania,
Generaţia "Mami, tati, vreau să fim o familie!"
Generaţia sinucigaşilor, a depresivilor
CARE NU ÎŞI PERMIT O VIAŢĂ NORMALĂ.
Generaţia agresată în familie,
Generaţia îndură bullying în şcoală
Generaţia "Buni, am luat 9,60 în teză!"

[...] Citeşte tot

poezie de Roxana Yukki
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergeam în pustiu

Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâşiat pieptul, am scos inima, a venit o hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, aşa cum eram, fără inimă,
am trăit o viaţă, aceasta era partea superioară a machetei.
Duioşia este un act de agresiune, viclean,
Urăşte-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu acelaşi, neîmblânzit ca lupul,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al şarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea fiinţă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-aţi recunoscut?
Privirea lui este blândă şi adâncă.
Pleoapele lui însoţesc adierea.
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâşiat pieptul, a venit o hienă,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Doamne, am furat
Câteva clipe de veşnicie,
Nişte firimituri de iubiri rămase
De la ospeţele ghiftuiţilor
Şi tăinuite giuvaiere din limba română,
Dar le-am dat înzecit înapoi,
Doamne, iartă-mă!

Nu mi-am iubit aproapele,
Cum să-l iubesc, când el mă lovise,
Secătura, peste obraz?
Cum să i-l întind şi pe celălalt
Să mă umilească simetric?
Şi nu m-am căit,
Şi nu i-am întors lovitura,
Iertător, ignorându-l,
Aproape că l-am iubit,
Doamne, iartă-mă!

Am ucis, cu sânge rece am ucis,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lume

Inspirată de Marele Eminescu, pe care l-am visat după ce am editat volumul "Eminescu - Simbolul Naţiunii Române".
A venit în vis, era necăjit şi eu nu l-am recunoscut. A rămas mirat că nu l-am putut vedea de sub suferinţă. A zâmbit şi toată durerea s-a dat la o parte. Când a căpătat chipul său de la 19 ani, eu eram cea confuză. Nu ştiam ce să-i spun. M-a rugat să scriu ceva. A doua zi am scris acest poem. Versurile au venit din Cosmos, de la Domnul, de la Eminescu.

Cum din casă ai ieşit,
Tu, în lume ai păşit.
După cum rostesc poeţii:
"S-a deschis cortina vieţii."
Lumea-i largă şi e mare,
Lumea este încăpătoare.
Primul pas făcut din prag
Este-n viaţă un catarg.
Cum păşeşti şi cum gândeşti,
Tot aşa şi izbuteşti.
Responsabil eşti doar tu
Dacă-nvingi sau dacă nu.
Te-ai născut, e dar din cer,
Dar fii ţie manager
Şi, aşterne cât mai bine
Fiindcă bătrâneţea vine,
Iar ea cere sănătate,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna - Războiul văzut de pe front (Prolog)

Piatra, băţul, toporaşul, suliţa, ţepuşa, ghioaga,
Buzduganul, alebarda, lancea, suliţa şi spanga,
Cuţitul, pumnalul, spada, paloşul cel greu, floreta,
Laţul, arcul, arhebuza, puşca, flinta, arbaleta,
Praştia şi catapulta, tunul şi aruncătorul,
Instrumente de ochire, capsele şi percutorul,
Plumbi, alice, gloanţe, bombe, ghiulele şi proiectile,
Grenade de multe tipuri, diverse explozibile,
Pistolul şi carabina, armele automate,
Groapa, şanţul, palisada, ziduri groase de cetate,
Scutul, zeaua, platoşa, armura, coiful şi casca,
Fumul, gazele de luptă, batista, tamponul, masca,
Carele de luptă, tancul, avioane de tot tipul,
Iată întreg arsenalul, perfecţionat cu timpul,
Folosit de om de-a lungul trecutului omenirii,
În scopul acaparării, sub pretextul înnoirii.

Regate peste regate, imperii peste imperii,
Neamuri, ginţi, triburi, popoare, din codrii, podişuri, preerii,
Au cutreierat pământul, devastând necruţător,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vin dintr-un ţinut îndepărtat

Eu vin dintr-un ţinut îndepărtat,
De unde nu se crede, nu se speră şi nu-i nimic, nimic de aşteptat...
Eu vin de unde nu-i lumină, nici vreo nădejde, nici putere,
De-acolo vin de unde totul şi toate-s încriptate în durere,
Eu vin dintre acei ce-s morţi în viaţă, robiţi amar de patimi rele,
Eu vin dintr-un mormânt adânc şi căptuşit cu vicii grele...

Acolo zorii sunt murii cu emailul cariat,
Acolo croncăneşte-un soare cu dinţi dugoşi de bronz învăpăiat
Şi ulii strălucesc sălbatic când pigulesc al existenţei stârv viciat.
Acolo orizontul, reprimă-orice cereşti simţiri în nori acizi şi albăstrui,
Şi-un plumburiu nociv umbreşte latentul boţ al soarelui gălbui
Şi-amurguri grii oferă-o tihnă, brodată-n roz de pace care "nu-i! "

Acolo-s văi prelungi de buimăceală,
Învăluite într-un absurd radioactiv şi-un soi de rouă industrială...
Acolo-s bucurii cumplite şi-o fericire închipuită, nebănuit de zapcială,
Ce împroaşcă-n toţi amărăciune şi exces bizar de zbenguială...
Acolo-s câmpi bătuţi de toţi, după-o dulceaţă trivială,
Acolo-s lucruri vanitoase din care moartea-i doar reală...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Zidire Spirituală
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!