Poezii despre alb și albastru, pagina 2
Daruri
Primăvară primăvară,
Ai adus cu tine iară;
flori albastre, bucurie,
căntec, joc și veselie;
trilul drag al ciocârliei,
glasul verde al câmpiei
murmurul izvoarelor,
albul lăcrimioarelor,
cânteul cocoarelor...
Azi alăturea de ele,
așez gândurile mele
pe-un șirag plăpând de stele
și le dărui țări mele.
poezie de Elena Vasile (august 2008)
Adăugat de maria 1
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colinda de inimă
Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea în cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.
Brațul meu, o coadă de cometă;
umărul și pieptul meu - cer.
Căldura lor secretă
lucește albastru de ger.
Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniște albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, doua vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.
...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi iarăși la biserică n-am fost
Astăzi iarăși la biserică n-am fost,
Sper ca Domnul să mă înțeleagă.
Valuri dansau în alb și în albastru,
Iar copiii țopăiau pe plaja-ntreagă.
EL știe, EL știe cât de scurt e drumul,
Cât de scurt mi-e traiul sub soare EL știe.
EL știe că din clipa-n care-mi va bate ceasul,
Noi, oricum, vom petrece împreună-o veșnicie
poezie de Ogden Nash, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săritura în apă
De pe platforma de zece metri,
Fermecat de albastrul din valuri,
Între trambulină și apă
Desenează o curbă calmă,
Pentru ca tinerețea să stârnească
Cercuri de exclamații albe ca zăpada.
poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără titlu
acest alb pur atotcuprinzător
rezumă Poezia
luminează pământul cu infinite înțelesuri
ca lumea cu respirația-i dublă
răzbătătoare de sub paloarea zidurilor
contrapunct
în albastrul crucii
sonor
poem fără titlu
un singur cuvânt pe o pagină albă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buna Vestire
fragment
...)
Poate stelele sunt flori, numai flori,
Pe care nimeni nu le rupe,
Ori poate sunt fructe prea coapte, mustoase, gustoase
Și-așteaptă ceasul mare-al scuturării.
Poate cerul e marele fluviu albastru
Cu izvoarele-n raiul uitat,
Poate stelele-s luntrii de aur,
Poate luna e vechea corabie ce poartă,
Spre un nou Ararat,
Lumea de mâine
Care n-a gustat încă
Din arborul cunoașterii un rod,
Poate Calea Lactee
E drumul alb pe care albe
Se plimbă sufletele morților
În așteptarea noii învieri.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara
Cu moarte făpturi de morți
Umpli tu lună
Tăcutele păduri,
Semilună -
Cu blânda-mbrățișare
a îndrăgostiților,
Umbra celebrelor timpuri
înconjoară putrezindele stânci;
Atât de albastru strălucește
Încolo spre oraș,
Unde-n frig și răutate
Un putred trib locuiește,
Îngerul alb
pregătește vremuri întunecate.
În umbra-mbrățișării lunii
Suspinând în golul cristal
Al muntelui lac.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pescărușului
Picioare nu simt
de când în piept mi se zbat inimi
a mea și a ta
rană păgână mă arde
mai bine
răpune-mă tu și arde-mi solzii sticloși
în clepsidra-ți uriașă
smulge-mi cu ghearele gândului și ultima dâră a scufundării
îndulcește tu blestemul cozii de sirenă cu aripile-ți albe
brăzdează-mi bucata de cer
ciupește-mi prinsorile
redă-mă verdelui
urăsc albastrul
peste tot cer și ocean
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezi albastre
S-a așternut la poarta
mea-n tăcere
covor de lacrimi albe
fulgi de nea,
mă pierd pe aceeași cărare
pașii mi se-afundă în trecut
zăpezi albastre
închid tulburătoare
adâncuri
flăcări în haine sclipitoare
plămădesc viață
umbrele nopții împletesc
flori de gheață
dintr-o tristețe de-a mea.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cidalizele
Iubitule pe unde
Ni-s oare? - În mormânt:
Loc mai frumos le-ascunde
Mai fericite sunt!
Sunt lângă îngeri toate,
În cer albastru, sus,
Și laude curate
Spun Maicii lui Iisus!
Fecioară înflorită!
Mireasă albă, tu!
Amanta parăsită
Și veștedă acu!
În ochi odinioară
V-au râs adânci vecii...
În cer v-aprindeți iară,
Stinse, lumești făclii!
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și albastru, adresa este: