Poezii despre alb și flori de gheață, pagina 2
Regrete albe
Păcat că toamna-i petrecută
și vara a rămas pierdută
păcat că ninge iarna mată
pe câmpuri fără de verdeață
Păcat că ninge prin pădure
și fulgii cad și-s albi pe mure
și murele sunt prea uscate
și vântul rece mă răzbate
Ninge de ieri și flori de gheață
au răsărit de dimineață
păcat că iarna-i viscoloasă
și tu nu vii prin alba-i ceață
Sunt frunze albe pe cărare
și înghețate lăcrămioare
și tu nu ești mângâitoare
și tu nu ești s-apară soare
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pereți de ceară
Pereți de ceară mă-nconjoară
La foc aprins ei se topesc
Și-n locul lor în primăvară
Brândușe albe se ivesc
Zâmbesc atunci în dimineață
Mă regăsesc într-un trecut
Cu flori de gheață la fereastră
Cu chipul tău ce l-am pierdut.
Zăpezi topite în șiroaie
Covor de iarbă vor uda
Și vântul alergând sub soare
Poate de noi va întreba.
Îi voi răspunde cu sfială:
- Ce am zidit a fost fragil,
Deși afară era iarnă,
Pereți de ceară s-au topit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire in alb
Mă scald în întunericul zăpezilor albastre
Lăsând răceala iernii să mă inunde-n suflet
Stingheră o rază de soare îmi trasează
Clopoței din flori de gheață în răsunet
Las timpul să-mi înghețe gândul
În zbaterea lui de niciunde
Închid ochii vizualizând cuvântul
Stagnat pe valul mării rătăcind în unde
Mi-e inima speranță în era glaciară
Inert îmi este corpul, surâsul înghețat
Doar ochii îmi sunt vii visând a primăvară
Creionând iubirea în alb imaculat
poezie de Loreta Toader (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Loreta Toader
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploi de viață
Plouă cu praf de stele peste gândurile mele,
Plouă cu flori de gheață peste gânduri în ceață,
Plouă cu prostie, necuratul fericit învie,
Plouă cu sănătate, trupuri șubrezite zâmbesc în rate,
Plouă cu coroane de flori pomenind muritorii nemuritori,
Plouă cu raze de soare peste gânduri albe în floare,
Plouă cu prietenie, timpul naște armonie,
Plouă cu sfântă învățătură, ateismul blestemă cu ură,
Plouă cu speranță, pesimismul leneș îngheață,
Plouă cu belșug, cumpătarea nu arde pe rug,
Plouă cu dragoste vie, sâmburii de viață învie,
Plouă cu viață născând mulțimi de inimi plouate
Flori pământene, miraculoase,
aurul planetei albastre plouate.
poezie de Valeria Mahok (15 septembrie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neliniște
De mâine
Sunetele muzicii vor amuți
La cingătoarea pădurilor albe de iarnă
Vor trece prin sufletul meu
Ca niște popoare năvălitoare
Printr-un hotar bântuit de năluci
Vor sfâșia gândul ce adulmecă stelele
Și vor strivi iarba-nghețată
Sub călcâiele reci
Te iubesc, îți spune aripa de vânt
Mângâindu-ți obrazul
Cu pulpanele-i răcoroase,
Te iubesc, îți șoptesc
Florile de gheață topite în ferestre
Și ploaia lipindu-se drăgăstos
De pieptul tău.
Te iubesc, îți șoptește, timpul
Dar eu....
Eu, cum aș putea să-ți spun
TE IUBESC
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad...
Cad ca-ntr-un vis, azi, peste țara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.
Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Și ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.
Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui și șalul gros.
Și ninge, ninge, ninge peste el
Și focul arde-n sobă.-Afară-i ger.
Cresc iarăși flori de gheață la fereastră,
Țurțuri-oglinzi spre ceruri se înalță,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea colindelor
în decorul iernii culorile sunt reci
codrii au încremenit în viscol și ger
cerbi și căprioare fac întinse poteci
prin zăpada moale căzută din cer.
magnolii în grădina au cunună dalbă
fluturi de gheață atârnă pe acoperiș
magice povești le-am strâns intro salbă
din cufărul vieții le scot pe furiș.
timpul pictează pe geamuri flori de gheață
patinoarul de pe lac e plin de copii
chiar și oameni de zăpadă se bucură de viață
viziuni creștine umplu episcopii.
e vremea colindelor cu lumini pe față
vine Crăciunul legendar fără de utopii.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iarnă
Presară iarna lacrimi dalbe peste pământul înghețat,
Acoperă cu flori de gheață ferestrele și-ntregul sat.
Pe dealuri ea așterne neaua cu străluciri ca de mărgea,
Copacii îi îmbracă-ndată în mantie de catifea.
Iar vântul intră-n jocul iernii și viscolește fulgii toți,
Cu veselie îi adună pe toți copiii pe la porți.
Ei vântul îl aleargă-n vale și fulgii-i prind din zborul lor,
Apoi se tăvălesc râzând, pe-al iernii drag și alb covor.
Iar iarna se înveselește și-n jocul lor cu drag se prinde,
Din ceruri cerne iar ninsoare, ce lumea-ntreagă o cuprinde.
Din râsul pruncilor ea face pentru văzduhuri zurgălăi,
Ce-n nopțile de vifor pline suna-vor vesel peste văi.
În jocul iernii intră seara ca o măicuță obosită,
Ea liniștește copilașii și-n case-ndată îi trimite...
Iar iarna ca s-o pedepsească trimite crivățul hapsân,
I-acoperă pe boltă luna cu norii ei ce-aduc furtuni.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Munteanu (8 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș colinda
Te-aș colinda în prag de sărbătoare,
Cu dalbe flori și-un altfel de Crăciun...
Când peste-a inimii însingurare,
Ninge șoptit în seara de Ajun...
Se-aude dinspre ieri, ca o părere,
Un vechi colind în grai nepământesc,
Cu flori de gheață ninge peste ere
Și-n gând atâtea doruri năvălesc...
Te-aș colinda în iarna ostenită,
Cu dalbe flori din largul necuprins
Când lacrima durerilor, trudită,
În umbrele tăcerii te-a învins.
Și ninge ca în vremuri de-altădată...
Zăpezile în suflet mi le-adun,
Cu dalbe flori, sub cetina brumată,
Să te colind în seara de Ajun...
poezie de Violeta Andrei Stoicescu (decembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad...
Cad ca-ntr-un vis, azi, peste țara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.
Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Și ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.
Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui și șalul gros.
Și ninge, ninge, ninge peste el
Și focul arde-n sobă.-Afară-i ger.
Cresc iarăși flori de gheață la fereastră,
Țurțuri-oglinzi spre ceruri se înalță,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.
Azi ne-aplecăm genunchii la altar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și flori de gheață, adresa este: