Poezii despre alb și galben, pagina 2
Tablou
Mai știi
Când mi-ai venit la poartă
Cu un mănunchi de balade,
Să le tăcem împreună.
Miroseai a trecut,
Ca speranțele bunei:
roase pe margini,
galbene de suflet
și povești.
Îți crescuseră valsuri
În prelungirea veacului
Și-mi cereai insistent
O fărâmă de alb,
Să acoperi gleznele
Domniței din tablou.
poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Flavia Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mijloc de vară, Tobago
Pe plaje largi pietre solare.
Arșiță albă.
Un râu verde.
Un pod,
palmieri galbeni pârjoliți
în grădina de odihnă a verii
ațipind în zile lungi de August.
Zile pe care le-am păstrat,
zile pe care le-am pierdut,
zile care au devenit prea mari, ca fiicele,
brațele mele ocrotitoare.
poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salcie
Nesfârșite frunze înverzind primăvara;
Fără număr ramuri tremurând în zori.
Indiferent dacă este sau nu îndrăgostită,
Nu există oră în care ea să nu danseze.
Fulgii de puf ascund în zbor fluturi albi,
Cântece tărăganate desconspiră grauri galbeni.
Frumusețea care impresionează un regat trebuie să-i atingă fiecare fibră:
Cine vine doar pentru a privi sprâncenele salciei?
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără rest
Micuț cât o alună,
Mare cât un uriaș,
Toți suntem la fel de mari
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Bogat cât șapte țari,
Sărac cât un păduche
Toți suntem de-o mamă
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Roșcat, negru sau portocaliu,
Alb sau galben ca o lumânare,
Toți suntem aidoma
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Poate că cea mai bună cale
Să împăcăm pe fiecare
Ar fi ca Dumnezeu să stingă lumina
Și să ne trimită la culcare!
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extras dintr-un discurs al lui Malcom X
Când sunt abia născut, sunt negru
Când cresc adult, sunt negru
Când stau la soare, sunt negru
Când sunt speriat, sunt negru
Când sunt bolnav, sunt negru
Iar când mor, sunt negru.
Dar tu, prietenul meu alb,
Când te naști, ești roz
Când crești adult, ești alb
Când stai la soare, ești roșu
Când răcești, ești vânăt
Când te sperii, ești galben
Când ești bolnav, ești verde
Când mori, ești cenușiu
Iar tu-îmi spui mie coloratule?
poezie de Malcom X, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu și era toamnă
Și frunzele se-nfiorau
Și tremurau în vântul serii
.....................
Ți-aduci aminte și de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-și acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Și pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu și era toamnă...
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste
apeși mâna ta peste mâna mea
privesc ochii tăi încoronați
de mici flori
și candide simțiri coboară
ca un locuitor nou
în pădurea galbenă
răcoarea albă întrerupe cuvintele
cald și sincer
pe buze roșii
râd obrajii
ca două fluvii
poezie de Gabriela Gârlonța din Gabriela Gârlonța, Poezii/Poems,Editùra ADALEX,Sibiu,,2010
Adăugat de Gabriela Gârlonța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azalee (Rhododendron spp.)
La mândruța, pe alee,
Cresc frumoase azalee.
Le-a făcut Nemuritorul
Cu flori mari ca și bujorul.
Sunt iubite mult de fete:
Roze, roșii, violete,
Albe și portocalii,
Galbene și coralii,
Solitare sau buchete,
Ca privirea s-o desfete.
poezie de George Budoi din Elogii florilor (25 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare în noaptea eminesciană...
Vino seara la izvoare, valuri line curg albind
Când se prinde-n nouri Luna cu sclipire de argint.
Sânul alb să-ți dezvelesc sub un ram de tei în floare,
Freamătul să mi-l astâmpăr din priviri rătăcitoare.
Lasă vântul printre sălcii să adoarmă flori de câmp,
Lasă dorul dus de ape, să fugim de pe pământ.
Și vom sta în miez de noapte pe un colț de nemurire,
Mândre stele de cleștare adâncesc a ta privire.
În lumini îngălbenite neguri albe se arată,
Sânul tău din sloiuri reci se aprinse dintr-odată.
Glasul gândului îți desface duios plânset de vioară,
Geană blândă de suspine printre șoapte mă-nconjoară.
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Constelații diamantine (ianuarie 2017)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mer
Ceață albă plutește dincolo de sarturi,
Luna barbară pe cerul de iarnă, ud și greu,
Lucește ca un ochi galben și furios de leu
Dincolo de-ale norilor brocarturi.
Cârmaciul tăcut, aplecat peste timonă,
E doar o umbră spectrală-n întuneric
Iar în sala mașinilor, vibrând coleric,
Bat pistoanele-n cadențare grea, cazonă.
Furtuna și-a lăsat însemnele-i zbârlite
Pe cupola imensă-a apelor mereu nepotolite,
Șuvoaie lungi de spume-îngălbenite
Plutesc pe valuri asemeni unor dantele încâlcite.
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și galben, adresa este: