Poezii despre alb și ger, pagina 2
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....
E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul își dă în clocot
Și-și face în mine avânt...
Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...
E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul creat de zăpadă
Afară a început să ningă,
Pământul negru este îmbrăcat
De Regina Iarna
Ca un mândru împărat.
Ce frumos ea arată,
Parcă e un chip de fată.
Fulgii sunt niște îngeri din rai
Care vin să vadă chipul ei bălai.
Vântul bate fără încetare,
Spulberând totul în cale.
Gerul pe unde trece îngheață
Parcă tot e fără viață.
Afară ninge tot mai tare,
Se întinde covorul alb și moale
Peste câmpii, dealuri și ogoare.
Aceasta este iarna cea geroasă și mare.
poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În nopțile reci
Îsi scutură nori acele albe
Cusute dantele cu fire subțiri
Însiră sfintele diafane salbe
Frunzele verzi rămân amintiri
Aici se ntalnesc prinți si prințese
In albul castelelor împletite
Fulgi de nea stă la mese
Coroana de gheață si ace înfrățite
Se aud cântări se scutură cerul
Îngerii albi îsi scutură aripile
Fugii ce cad îi strânge gerul
În nopțile reci se nasc idile
Cum că a fost va fi si este
Iubiri rămase mereu în ger
Iubiri rămase de acum vestite
Iubiri eterne învăluite în mister
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrene triviale
cade pământul
lumea și cerul
în legământul
tare ca gerul
apa la vale
curge în cale
coarde vocale
rup verticale
moare iubirea
inima moare
slabă ca firea
albă de sare
melancolia
tristă oftează
în colivia
largă la bază
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna vieții când cerne
Din streșină picură albul plângând,
Mă doare că iarna sfârșește,
Dar mult mă mai doare când gerul scrâșnind
Cu bulgări de alb mă lovește.
Mă doare când vitregii frați și surori
Cu pumnii lovesc și m-apasă,
Dar mult mă mai doare când cei ce-mi sunt dragi
Fățarnic mă cheamă în casă.
Eu scriu totdeauna cu litere mici
Precum că au toate o vreme,
Și-aș vrea răbdător și-ndelung răbdător
Să trec iarna vieții când cerne.
Am multe ecouri ce-mi sună și azi
Când bulgărul alb mă lovește,
Dar pieptul de dragoste râde că-n prag
Primăvara eternă sosește!
poezie de Mihai Ghidora (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gerul
Răcoarea mă cuprinde,
Mă cuprinde-n mantia ei de gheață,
Plimbându-mă pe străzile pustii
Acoperite de neaua sidefie.
Pe cerul negru, fără stele
Apare Luna, ca o monedă argintie
Luminând orașul alb și părăsit
De după norii cenușii.
Înghețat, împietrit, mă simt ca o statuie,
În suflet simt o arctică răcoare,
Mare și întunecat ghețarul din mine crește...
E ger afară... e ger și-n mine.
poezie de Edmond Ioan Siladie (10 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de vis
Astăzi ziua-ntreagă
A tot nins și-a nins -
Parcă mai aproape
Casele s-au strâns.
A-nghețat de-acuma
Lacul cel verzui -
Luna patinează
Pe oglinda lui.
Dealul singuratic,
Deșteptat de ger,
Numără în șoaptă
Stelele pe cer.
Iară pomii poartă
Albul iernii strai
Și visează dulce
Florile de mai.
poezie de Vasile Romanciuc (14 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj de iarnă...
Vin de-ngheață
geruri grele
vremuri rele
se arată
zile reci
și nopți senine
copaci seci...
de stele pline
bolți-nmărmurite
-n ceață...
Vin de-ngheață
și omeți
până-n pomeți
o natură-nfrigurată
îmbătrânită
și albită
pe la tâmple
multe stau
să nu se-ntâmple...
Restul stropilor
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea iernii
Pudră albă de cenușă
Risipită peste plai,
Gerul strecurat sub ușă,
Vântul șuierând prin nai...
Rar mai vezi câte-o nălucă
Trecând drumul către casă
Iar pisica stă uitucă
Privind ghemul de sub masă.
Jocul nu-și mai are rostul.
Chiotul îngheață în gât.
A-nceput de ieri și postul...
Iarnă, triști ne-ai mai făcut!
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albă poveste
Albă-i povestea razelor din iarnă,
Pe cap mi-ai pus diadema, plămădită cu fir de aur
Prelucrată atent de tine prin metafore străine
A nins cu statui de bazalt, prin infinite zări
Ne strângem de mână, coborând
Ne luminăm din zori, până-n adâncul nopții strălucitoare.
Albe nopți, albe metafore, ger, lebede-n mișcare.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și ger, adresa este: