Poezii despre alb și gheață, pagina 2
Într-un lac
Într-un lac alb de lumină,
A ieșit o lună plină.
Ce mai caută și luna
Tot în lacuri totdeauna?
Limpezește și își spală,
Noaptea, farfuria goală,
Porțelanu-având o pată
De argint necurățată.
Azi în lacul înghețat,
Blidul nu i-a mai intrat
Și-l atârnă-n ceața sură
Vătămat de-o știrbitură.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decădere - Lui Karl Borromaeus Heinrich
Deasupra iazului
Păsările călătoare s-au dus.
Sera din stelele noastre bate un vânt de gheață.
Deasupra mormintelor noastre
Se apleacă a nopții zdrobită frunte.
Sub stejari ne legănăm pe o barcă argintie.
Mereu răsună ale orașului albe ziduri.
Sub arcada de spini
O fratele meu, ne cățărăm oarbe arătătoare spre miezul nopții.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e gândul la sătucul...
Mi-e gândul la sătucul în codru așezat,
La sihlele pădurii ce-n toamnă simt apusul,
La nopțile de veghe; văd focul tremurat,
Văd baba ghemuită, tot învârtindu-și fusul.
Pe tine, întâlnită la orișice răscruci,
Călăuzindu-mi pașii cu tainică blândețe,
Vreau să te văd, o, lună, cum albă mi te duci
Pe firul unei gârle ce prinde să înghețe.
poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct
o prăbușire de sare
ia locul zidului
lumina rămâne
un punct
îngheț
culeg plante siberiene
peretele din stânga
mă scoate din minți
piatră albă peste
piatră neagră
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Femeie,
Cu trupul alb și fin,
Cu delicat parfum de crin,
În fiecare clipă mă stârnești,
Și carnea-mi răscolești adânc
Cu voluptate, foc și gheață.
Femeie,
Trupul tău e fructul interzis,
Și-n fața lui
Cad în genunchi și murmur:
"Pot lumi să piară,
Și munți să se scufunde,
Tu Dumnezeu îmi ești:"Început/Sfârșitul!"
Femeie,
În fața ta... mă plec.
poezie de Floarea Carbune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pieire
Deasupra eleșteului alb
Păsările sălbatice au plecat.
Seara, dinspre stelele noastre bate un vânt de gheață.
Deasupra mormintelor noastre
Se înclină fruntea fărâmată a nopții.
Sub stejari ne legănăm într-o luntre de argint.
Întotdeauna răsună albele ziduri ale orașului.
Sub bolți de spini
O, frate, oarbe arătătoare, ne cățărăm spre miezul nopții.
poezie clasică de Georg Trakl din Tânguirea mierlei, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din război
Pianul e plin de păsări de gheață
și urletul câinelui încremeni
în tonalitatea si minor. Un om lovi
în clape albe
cu o secure
iar pe cele negre și-a sprijinit pumnii goi
ascultând pașii de dans ai primăverii -
își așeză durerea pe cuie
să doară într-un mod mai interesant.
poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Fulgi de lumină
Zburdă prin aer,
Covor de lână,
Trasă prin caer.
Gheață strălucindă,
Peste toate ape,
A lunii lucire plăpândă
Invăluie casele albe.
Aievea lungi copaci apar,
Invăluiți de ceață mată,
S-a ivit un nor fugar,
Ca o sclipire de vată.
Repezit un tren murdar,
Lasă-n urmă aburi
Sfărâmand cu fum
Albul altar.
poezie de Aurora Bahan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
F(r)amilii
îmi plac femeile cu capul
mai tare decât picioarele cu toc înghețate
sub o banchiză cu mări defrișate
(?!) - o sufocare
urcă din gheața fulgerătoare ca foca adolescentă
trece prin blana albită, frecată
cu clor, a unor urși fără sex carnivor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cearșafurile pe care ea le usca
în fiecare zi mai caldă
pentru ca patul să miroase a grădină
pentru ca vântul să alunge din el visele urâte
cearșafurile flutură purtând-o
pe malul celălalt într-o barcă îngustă de stejar
tocmai a venit primăvara
frânghiile de uscat rufe întinse pe catarg
numai că lipsesc pânzele albe
presate în cub de gheață
în frigiderele dulapurilor
poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și gheață, adresa este: