alb şi hibernare

Vara a uitat să plece...

Este vară-n ruginia toamnă ce-şi aşteaptă rândul,
Pe-un fotoliu ars de soare, printre frunze-şi cată gândul.
Ploile-au rămas în urmă, vântul şi-a scrântit o gleznă,
Calendaru-a luat-o razna, dorm clepsidrele în beznă.

Stau copacii în dilemă şi nu ştiu ce să mai facă,
Să se bucure de verde, sau, goliţi de strai, să tacă?
Verde crud pulsează-n seve, firul ierbii dă să iasă,
Iasomia se îmbracă-n albă rochie de mireasă.

Flori de câmp îşi dau din coate, se trezesc din hibernare
Şi privesc spre ceru-albastru-nmărmurite de mirare.
Un scaiete-şi pune fracul violet şi fraţii-şi cheamă,
Macii vitregiţi de floare, împletesc din zori năframă.

Vara a uitat să plece şi aleargă prin poiene,
Eu opresc visele toate, să nu-mi fugă de sub gene...

sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobete ne îmbie

Iernii, straiul rar şi dalb, îi dezbracă nostalgia,
Clipa, dichisită-n alb, mână-n cercuri veşnicia,
Ochiul savurează valsul ce-l roteşte fulg de nea,
Fruntea îşi apleacă nazul peste, goală, foaia mea...

M-am certat cu iarna grea, îi detest dezarmonia,
Supărată sunt pe ea, că-mi răceşte poezia,
Nărăvind a mă seduce cu promisiuni tacite,
Îmi cere pe visul dulce, să-i dau amintiri lucite...

Plimbând rătăcirea Muzei pe cărările tăcerii,
Delectează rar visarea cu parfumul primăverii...
Ochii scormonesc pe cer, lungi, fragile curcubeie,
Sufletul, cu-aripi de ger, însetat e de-o scânteie...

Dar strivesc al ei potop cu o blândă resemnare,
Sprijin tâmpla de un plop a urgentă deşteptare,
Cam nostalgic' scriu-adio pe cârpite-i cojocele,
Căci, sub streaşină, cu brio, vrăbiuţe gureşele

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansând între nămeţi de zăpadă

Din somn m-am deşteptat în umbra blândă
a dimineţii ce se naşte peste sat,
la geam, în murmur sacadat ascult
cum picură din ţurţuri boabe de cristal.

E semn că soarele goneşte norii
ce m-au ţinut în hibernare albă,
păream un nou născut, cu suflet nou,
în dimineaţa ce se scaldă în extaz.

E prima zi a primăverii
înfăşurată în văl albastru, nesfârşit,
în ciripit de rândunele pe sub streşini
ce mă invită, parcă,
să ies la dans, printre nămeţi de zăpadă
ce-au început să plângă
cu lacrimi ascunse sub pământ.

E prima zi de zăpadă topită
ce se contopeşte în râu cântător,

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş ascunde-n vers...

Eu îţi caut mâna dreaptă, la răscruce de destine,
Stânga-n lanţuri te aşteaptă, s-o eliberezi de mine.
Şi orfani de vor rămâne umerii, de-mbrăţişare
Vor jeli viori din strune şi-or muri de-nsingurare.

Te-aş ascunde-n vers, iubite, să îmi cânţi cu muza-n braţe
Printre rime obosite, necuvânt să nu te-agaţe.
Şi te-aş scrie-n nopţi de veghe, un poem pe glezna albă,
Sau sărut lângă ureche, să te-adun din cer şi iarbă.

Ştiu să cânt refren de iele-n nopţi vrăjite, sclav te-aş face,
Când mirese nedormite te ademenesc rapace.
Aş pândi de după vise, ca un vânător de stele,
Dimineţile să ni se rotunjească în inele.

Te-aş criogena în nordul cu eternităţi polare
(Mai păstrez şi-acum fiordul amintirii fără soare).
Să îmi fii mereu sub gene, irişii să te păstreze
Un mesteacăn din poiene, dor de noi să descifreze.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

Din fir de borangic, şase petale albe, matăsoase cresc,
Pe trupu-ţi fraged, mlădios de un verde apos.
Cea dintâi floare a primăverii ai ales să fii,
Nouă să ne dai de-ndată de ştire,
Că natura intră din nou în a ei trezire.

Ai puritatea, gingăşia stratului de nea,
Ce te-a incălzit şi te-a ferit de ger năpraznic,
Ca tu pe mai departe să rămâi întâiul vestitor,
Al izbândirii vieţii din profunda hibernare
Şi alţi zori să se zărească într-un viitor.

Te căutăm şi admirăm prin parcuri şi păduri,
Prin grădiniţe de flori la noi şi la vecini,
Printre frunze putrezite in pâlcuri tu incoltesti
Şi reale covoraşe naturale împleteşti,
Cât îţi este calculat ca tu să înfloreşti,
Ploaie de miresme în juru-ţi răspândeşti.

Umil clopoţel, stai aplecat de povara-ţi grea,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (26 februarie 2019)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul, ca o vină

Mă amendează cititorii, că scriu mereu pe-aceeaşi temă-
Poeţii nu au cincinaluri şi nici, când scriu, vreo stratagemă.
Îngenuncheaţi primesc cuvântul, aşa cum vine de neunde
Şi versul, cu sfială sfântă, de ochii lumii se ascunde.

Tu, cititorule, primeşte-l şi dezgoleşte-l de pudoare
Şi nu-l huli că-i melacolic şi că tristeţea lumii-l doare!
El doar aduce la lumină o frământare de o clipă,
Tu să n-arunci cu pietre-n zborul sau în rănita lui aripă!

Şi de te-ai plictisit de lacrimi, condamnă toamnele la moarte,
Sau, la hotare, fă doar verii şi primăverii paşapoarte!
Atunci vei vitregi pământul de hibernări vindecătoare
Şi-ţi va ofta albul ninsorii, gonit în zi de sărbătoare.

Iar tu vei mai purta pe umeri înc-un păcat. Muza nu vine
Înveşmântată la comandă, în ce te-ar încânta pe tine.
Ea e magie trecătoare, valsând pe muzică astrală
Şi tu, un muritor, o, Doamne, vrei să-i ceri Muzei socoteală?

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea palidă

Port între buze viaţa unui ou
şi între pleoapele încă închise algele plânsului,
numai pustiul cunoaşte această teribilă ploaie
trecând odată cu păsările prin oasele feţei,
numai pustiul cunoaşte această zăpadă amară
în fiecare palmă deschisă, în umerii rupţi,
în fiecare gură a inimii.

Port încă în degete fumul, cuţitul şi floarea,
pielea cadavrului dulce ca braţele nopţii,
fruntea lui de ciorap de mătase,
baia umplută cu voaluri de frunze
unde mâinile lui atârnă în apele mării.

Nu am costum mai frumos, nopţile vara,
port pielea lui transparentă pe umeri,
cu zâmbetul scos peste o mască lichidă
asemenea părului rezemat de o stâncă
plimb corpul tău risipit în genunchii prăpastiei
şi paşii pe care îi pierd se continuă cu umbrele paşilor.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Paul Păun din Marea palidă (15 mai 1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara sufletului II

Urlet în somn; prin aleile negre se prăbuşeşte vântul,
Albastrul primăverii flutură prin ruptele ramuri,
Violete nopţii rouă sting stelele din jur.
Adânc răsare râul, argintate vechile alei
Şi ale oraşului turnuri. O blândă beţie
În plutinda barcă şi în întunecatele strigăte ale mierlei
În a copiilor grădină. Deja ţesutul violet.

Festiv curg apele. O ale luminişului umede umbre,
Animalul în trecere; înverzite, ramuri de flori
Ating cristalina frunte; străvezie legănătoare barcă.
Încet soarele sună în nori trandafirii pe deal.
Marea e tăcerea pădurii de brazi, serioasele umbre pe râu.

Puritate! Puritate! Unde sunt teribilele căi ale morţii,
Groaznica tăcere a pietrei, stâncile nopţii
Şi neliniştitele umbre? Strălucitor abis de soare.

Soră, te-am găsit într-un singuratic luminiş
A pădurii de amiază şi mare era animalului tăcere;

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!