Poezii despre alb și lumină, pagina 2
Căsuța văruită
În holul recepției
din marmură albă
care imediat îți ia
ochii
mi-am amintit
cum mă lumina
căsuța natală
văruită de mama
înainte de Paști.
poezie de Jurka Holub, traducere de Mira Łuksza și Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenii
uite prietenii tăi te (v)orbesc
cu cămășile lor prietenii
vor face vânt pentru mișcarea-n lumina
prea albă numelui tău cu cămășile prietenii
se vor dezbrăca bine de tine
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem lui Buddha
Fără mâlul gândurilor
Uscați de albi de am fi
Nelăsând ploii să ude mintea
Și inima...
Noi de unde nuferi luminii
I-am răsării
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Livada e albă,
Lumina e albă.
Natura are salbă
Și coroniță albă.
catren de Dumitru Delcă (10 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct
o prăbușire de sare
ia locul zidului
lumina rămâne
un punct
îngheț
culeg plante siberiene
peretele din stânga
mă scoate din minți
piatră albă peste
piatră neagră
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această pâine
Această pâine rotundă
Crește pe apă
Ca floarea de lotus
Pe apa sudorii noastre.
Această pâine albă
Desface-se albă, dulce
Ca floarea de lotus
Sub caldul sărut al luminii.
Această pâine cinstită
Se-nchide
Ca floarea de lotus
Sub ochi scorburos, hrăpăreț.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana
voi privi
deasupra doar
n-am niciun motiv
să aprind
această lumânare
în mine toți copacii
sunt goi și înalți
tăcerea n-are nevoie
de lumini
nici de ceară
albul său
e atât de cald
în palmele mele
iar întunericul
o infinită icoană
poezie de Mahmoud Djamal
Adăugat de Mahmoud Djamal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Altă geneză
Am notat atent
Glasul tunetului
În versuri albe
Cu intenția clară
Că voi desluși
Printre rânduri
Mesaje îngerești
Din fiecare semnal
De lumină senzorială
M-am apropiat ad-litteram
De vorba îngerească
Lăsată nouă tuturor
La fiecare răsărit celest
Când lumina edenului
A atins ținta din gând
Pe toate nivelurile
La paritate certă
Cu energia radiantă
S-a deschis un portal
La cumpăna văzduhului
[...] Citește tot
poezie de David Boia (7 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi cu diamante
Îngerii aveau aripi cu diamante
Și plete cu armuri din rouă;
S-au desfăcut în stropi și plouă,
Plouă cu raze mari, șarmante...
Zefirul sorbea din trandafirii albi
Și îi ningea cu sclipiri calde,
Pe umerii frumoși și dalbi
S-au strâns din mare să se scalde.
îngeri, lumini de poezie fină,
Fire de tort prinse în păr,
Am inima iubire, plină,
Și buzele cu gust de măr...
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Luna este albă, mică și rotundă și frumoasă
Ca un sân de fată mare și cuminte și sfioasă
Razele-i pătrund prin geamuri și pe fața unui prunc
Se opresc șoptindu-i visul. Doamne, unde să mi-arunc
Ochii, sufletul din mine și cu tot ce am în el
Spre lumina ta din ceruri sau spre David-Mugurel?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și lumină, adresa este: