Poezii despre albastru și ochi albaștri, pagina 2
Uitând
o rază de soare
îmi intră pe geam
zori se revarsă
ceru-i ocean...
zambile și-arată
albastrul lor pur
ochii albaștri
privesc din contur
adânci ca și marea
deschiși ca și cerul
fierbinți ca și raza
ce leagă misterul..
sărut în dorințe
de noi primăveri
trăiesc clipa astăzi
uitând ce-a fost ieri.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sus, pe bolta cerului
Sus, pe bolta cerului, doi ochi albaștri strălucesc
Și în inima-mi rănită, amintiri îmi răscolesc.
Sunt ochii mamei mele, ochii care m-au vegheat,
Zile-întregi și nopți dea-rândul, mama grijă mi-a purtat.
Și acum,
Din înaltul cerului,
din grădina raiului,
și seara și dimineața,
mama îmi veghează viața.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprilie
În aplecare, tâmplă după tâmplă
Ochii albaștri, ochii mei ca mierea.
Aprilie ne dăruie vederea,
Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmplă.
Frazele, visul, sufletele numa
Ca de potop salvate simt că sunt.
Se face zi de mugure mărunt
Adăpostit în mintea mea de-acuma.
Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
Mai mult decât stătuse la-nceput.
Vine mereu o pasăre și gustă
Rănind vicleană timpul meu trecut,
Și-n mare taină puiul de lăcustă
Cioplește la vioara lui de lut.
poezie de Constanța Buzea din Ape cu plute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călugărul
Călugărul din vechiul schit
O zi la el ne-a găzduit
Și de-ale lumii mi-a vorbit
Iar cînd să plec, l-am întrebat:
"Ce soartă rea te-a îndrumat
Să cați un loc printre sihaștrii?"
El mi-a răspuns: "Doi ochi albaștri!"
Călugarul din vechiul schit
De-un dor ascuns a-nebunit,
Atunci tovarășii lui buni
Într-un ospiciu l-au lăsat.
L-am revăzut, l-am întrebat:
"Ce te-a adus printre nebuni?
Eu te știam printre sihaștri"
El mi-a răspuns: "Doi ochi albaștri!"
poezie celebră de Traian Demetrescu din Aquarele (1896)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
Soarele și-a lăsat toată dulceața pe frunze,
Roșii, acum, ca un răspuns de rămas-bun,
Pe trunchiurile gârbovite de seară doar umbre,
Ce-și caută, prin cețuri, enigmaticul drum...
Printre norii ce cad, acoperind zarea toată,
O rază violacee răzbate grav
Un ultim vis pe cerul de toamnă
În amintirea sărutărilor verii pe trupu-ți firav.
Secundele s-au închis în ochii albaștri
Și buzele s-au contopit într-un val nesfârșit,
Pe cer, dintr-odată, trei aștri:
Tu, cu mine și iubirea, la infinit.
poezie de Alexandru Răduț (2019)
Adăugat de Andreea Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rachete manele rachete
ne tragem ne t
ragem din daci ne târâm din romani
sau venim călare din unguri
în timp ce cumanii
abia se creștinau pe picior
negru păros de egalitate cu slavii
cu ochii albaștri pe deveselu
în ritm de manele ne t
ragem, ah, ra
chete rachete pelasge?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptarea nu doare
Așteptarea nu doare în încheietura
Din fermoarull inimii mele
Așteptarea nu doare în bărbia
Cusută cu pale de vânt...
Așteptarea nu doare în gâtul
Încordat de dor
Așteptarea nu doare în ochii
Albaștri din stor.
Așteptarea mă doare
Chiar și când ești cu mine...
poezie de Silvia Filip (11 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia mea de borangic
Universu-i alăptat de zei,
Stelele-i atârnă de buric,
Razele în joacă scot scântei
Legănate-n val de borangic
Te admir, ești farmecul întreg,
Pictat în ochii tăi albaștri
Ce-mbină bunătățile de tort
Spoite-n versuri și în aștri.
Univers îmi ești, o amintire,
Sub capacul stelelor cu dric,
În ochi-mi tremuri de iubire,
Femeia mea de borangic!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi albaștri
Ochii tăi albaștri
Anii cum i-au înnegrit.
Clipele dulci au murit.
Mâinile tale albe
Străină pâinea altora taie,
Și ciocârliile le-a învins o cucuvaie.
Părul, pe care l-am mângâiat,
De amintiri grele, se albește.
Părul tău ca un gând crește.
Unde te-ai dus? Doar ai rămas...
Doar ceva s-a dus din tine:
Iubirea s-a dus, că n-a vrut să rămâie cu mine.
O, dacă am putea-o prinde
Ca pe-o pasăre vrăjită și călătoare,
Ne va mai cânta în zorile aprinse de soare?
poezie celebră de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Luvru
Ce de popor în templul artei sfinte!...
Sub aste bolți de veacuri consacrate
Mii de străini din țări îndepărtate
Trec rătăciți... Dar să luăm aminte...
Abia-ndrăznim să trecem înainte:
Eterne forme-n marmură-nghețate,
Vechi pânze rupte din eternitate
Vădesc ce-nalță omeneasca minte...
E-o lume-n veci de veci nepieritoare,
Comori pe care Cronos nu le-nghite:
Un Rafael, un Rubens, un Murillo...
În fund, senina Venus de la Milo...
Dar ce te-ntorci și nu m-asculți, iubite?...
Ce ochi albaștri! Cum o cheamă oare?
poezie celebră de Șt.O. Iosif din Credințe (1903)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre albastru și ochi albaștri, adresa este: