Poezii despre alcoolism și moarte, pagina 2
Șarpe sărutând
sărutând glezna subțire a nopții
poetul
se împrăștia
în toate cele
șasesuteșaizecișișase
de zări
ca un ghid turistic zelos
moartea
îl luă să-i arate
mult-umblatele-i
neumblate
cărări
la birtul din colț
trei bețivi
cântă ceva
despre dragoste
despre sex
despre viață
[...] Citește tot
poezie de Sorin Olariu
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
2
Nu te grăbi, muritori suntem!, nu te grăbi:
sângele-apus în lumina de stele nu are,
beat de trăirea din zi,
conture de floare!...
Către pacea din lacrimă nu te grabi:
ne-ar trebui nenăscutul chilim
pe care alții din noi s-ar iubi...;
și până la ziua cât timp mai avem a muri!
poezie de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tragi de-o sfoară, miști păpușa
oricine trebuie să-nțeleagă
că totul îi poate dispărea într-o
clipă:
pisica, femeia, slujba,
o roată din față,
patul, pereții, camera,
tot ce-a clădit în jurul lui
e clădit pe nisip-
și orice cauză,
indiferent cât de îndepărtată:
moartea unui copil în Hong Kong
sau un viscol în Omaha...
te poate distruge.
toate porțelanurile tale
zob pe podea în bucătărie,
și femeia intră și te găsește
beat în mijlocul dezastrului:
o, Doamne, ce-i cu tine?
și-i răspunzi: nu știu,
nu știu...
poezie clasică de Charles Bukowski din Dragostea e un câine venit din iad (2007), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A imigra goală alături de golemi
toți se plâng de faptul că nașterea
în vremuri întoarse pe dos
nu ar fi posibilă fără
anotimpul ploios al unei alte planete
strivită de cine știe ce perete
și vândută la licitație
unei analiste bete
care confundă sicriele cu sarcofagul suprem
"Noi pentru asta bem!"
ne spune ea
în timp ce își cară planeta strivită
într-o cameră pipernicită
de care își aduce aminte doar atunci
când cineva îi ghicește-n cafea
se uită la ceas
și trasează un sicriu prin care se trece
nu când se moare
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vin
La ultima petrecere, poete!
Mi-e chipul pe jumate îmbrăcat,
Iar muzica din mine a secat,
De neumblat, picioarele-mi sunt bete!
Mi-e teamă de o spaimă repetată,
Seamană cu rugăciunea sfântă
Când heruvimi te nalță și te cântă
În drumul către zarea luminată!
E nebunesc! Aș vrea să-ți cer, poete,
Să faci întoarsă calea spre 'napoi,
Să oprești dangătul ce bate-n noi
Ca ticăitul de ceas din perete!
Nu vin la ultima ta sărbătoare,
Trimit vraja pădurii mele-n dar,
Să-ți fie-alean când vei umbla hoinar,
Trimit și nard, din locul un' se moare!
[...] Citește tot
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Con orbiri literare
uneori făptuiesc suicidul
la sânul ciudat al îmbrățișării tale,
mă reîntorc la tine în viață,
moartea umblă în papuci de casă prin odaia cu lebede
luntrea e încă departe iar luntrașul, bețiv,
în largul de ape de leaturi aruncă
ca în mal, de ancore-a morții poruncă
zidind mănăstiri, sentințe-n gingii
(dinții mi-au emigrat încă din vremuri eterne-n efigii)
tiptile-n nimicuri de dricuri
și-mi ești în cuminte de rai,
mi-e piatra mai moale, căzută-n lăuntrul
pletelor tale de grai
și pielea-ți era mai moale la strai
doar noaptea voiaja perpendicular
pe umbre
și taina e-n clar
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Persefona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către
Mi-aduc aminte sfânta clipă:
Nainte-mi tu te-ai arătat,
Vedenie ce piere-n pripă,
Al frumuseții duh curat.
Oriunde, trudnic, pus-am pasul
În al vieții vălmășag,
Eu auzeam sunându-ți glasul,
Vedeam în vis chipul tău drag.
Trecut-au anii. În furtună
S-a risipit visul senin,
Uitat-am glasul tău cum sună,
Uitat-am chipul tău divin.
În trist surghiun, în grea uitare,
Priveam la zilele-mi ce mor,
Lipsit de crezuri, de-ncântare,
De viață, lacrimi și amor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Monica Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Olandezul zburător
În portul alb, în care-am ancorat,
Nici un pilot nu știe cine sunt,
Nici câte vieți întregi am navigat
Neîncetat,
Scuipat de ploi
Și pălmuit de vânt...
Dar cine-anume sunt cu-adevărat
Nu știu nici eu...
Nu știu decât că sunt un matelot,
Și-atâta tot...
Și-același matelot voi fi mereu!...
Sunt matelotul blestemat
Un lup-de-mare derbedeu,
Bețiv,
Suspect
Și mincinos,
Cu capul gol,
Cu trupul dezmembrat
Și sufletul întors pe dos
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Dimineața, XXIX, nr. 9697 (25 decembrie 1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Plângând pentru un amic
Războaie-au fost, chiar și-n Irlanda,
Și moșteniri nemuzicale
Și setea după gingășie
Când mergi, cu lanțuri la picioare.
Bineînțeles, că-s banii, totul,
Și-ți stă un nas nervos în prag,
De-aceea, te închizi în tine
Și plângi pentr-un prieten drag.
Desigur, sunt mereu înfrângeri
Și moartea rea ce te sfârșește,
Corpul desprins ușor de suflet,
Capul, ce visele-și golește.
Există și femei infame,
Păsări ucise-ți cad în drum,
Simți zborul lor, smulgând aripa
Când plângi pentr-un prieten bun.
Există-orașe obosite,
Copii bătrâni, sărmani orfani
[...] Citește tot
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lampă
brusc se-aprinde lampa
văd numai ghearele luminii
împleticindu-se pe fețele bețivanilor
lampa bătând din aripile ei mari
mă șochează îmi arată cum sub ea
curge vinul
din ceea ce par niște ochi morți...
brusc se-aprinde lampa
lumina creează confuzie
se-aud strigătele bețivanilor
de unde-a apărut
de ce nu scăpăm de ea
de ce o lăsăm să ne mănânce
mai degrabă murim în întuneric...
brusc se-aprinde lampa
aud doar întrebarea șoptită de cineva
crezi că lampa asta ar trebui să rămână aprinsă
sau trebuie stinsă
poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alcoolism și moarte, adresa este: