Poezii despre alfabet și noapte, pagina 2
Eden
Și... pentru că trebuia să porți un nume,
te-ai numit ÎNGER.
Aluneci încet prin gândurile mele
clădind castele
ireal de reale,
fierbinți de urma trupurilor
vibrând sub zapada iubirii
ce arde în noi,
albă
ca păsările
toamnelor noastre.
Și... pentru că trebuia să porți un nume,
te-ai numit BĂRBAT.
Tu strângi în brațe eterul
în care nu exist decât eu.
Mă dezbraci de taine
ca pe o salcie despletită
la malul unei ape izvorând
de departe,
[...] Citește tot
poezie de Lelia Mossora (20 mai 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Frumoasa mea
Frumoasa mea, de heruvimi ți-e glasul,
Dulceața însetatei guri mă-mbată,
Privirea-ți tandră ochii mi-i desfată,
Descătușând în mintea mea Parnasul.
Sânii-ți se zbat, dorințelor dând viață,
Din noaptea amorțirii se deșteaptă.
Rotunde coapse mângaieri așteaptă
Și alfabetul dragostei învață.
Sub sărutări ai înflorit, viu mugur,
Treaptă cu treaptă, am atins extazul.
Te-ai unduit în spasme ca talazul
Și lacomi am sorbit licori de strugur.
Frumoasa mea, dumnezeiesc ți-e trupul,
Sub roua ce te-aseamănă câmpiei.
Te-am încuiat în floarea veșniciei,
Iar mierea-ți m-a făcut bogat ca stupul.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palmieri străjuind
Priviți cu grijă palmierii
Străjuind la vânturile din sud
Cum plânge noaptea seva și-o aud
În adierea primăverii
Cum trec deasupra zboruri caste
Printr-un ținut împovărat
din mit în mit. Adevărat
Și-n tot itinerariul vast e
Îmi exilez de frica lumii
Pe țărmuri leneșe emoții
Unde-au lăsat și ostrogoții
Zigzaguri largi pe fața humii
Acolo dorm legende care
Mai dăinuie în câte-un grai
Palpând ca-n alfabetul Braille
Între mistere și eroare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pamieri străjuind
Priviți cu grijă palmierii
Străjuind la vânturile din sud
Cum plânge noaptea seva și-o aud
În adierea primăverii
Cum trec deasupra zboruri caste
Printr-un ținut împovărat
din mit în mit. Adevărat
și-n tot itinerarul vast e
Îmi exilez de frica lumii
Pe țărmuri leneșe emoții
Unde și-au lăsat și ostrogoții
Zig-zag-uri largi pe fața humii
Acolo dorm legende care
Mai dăinuie în câte-un grai
Palpând ca-n alfabetul Braille
Între mistere și eroare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biblioteca în alfabetul morse
Cavou fără cruce, sub negrul blestem,
Cu sumbre celule, firide de gheață,
Cetatea tăcerii în care zăcem
Departe de lume, departe de viață.
Cu țipăt târziu, cucuvelele stranii,
Trecând prin nesomn de lihniți deținuți,
Ne sfâșie noaptea cu triste jelanii,
Ca plânsul copiilor noștri pierduți.
Deșarte, mor visele noastre pe rând,
Tiptil, deznădejdea ne mușcă, năpârcă,
Și zile schiloade se duc șchiopătând
Cu unul din noi, sau altul, în cârcă.
Dar surd, câteodată, s-aude ceva:
Un V ciocănit ușurel în perete.
Atunci tresărim, bucuroși că ne va
Purta pe aripă chemarea discretă.
[...] Citește tot
poezie clasică de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc
Te pierd pentru-o secundă, cât pleoapele-mi clipesc.
Te rătăcesc în gânduri, doar să te regăsesc.
Și-n ăst răstimp, iubito, pe iris ți-odihnești
A trupului splendoare și pletele-ngerești.
Rămas-am treaz în noapte ca trupul să-ți dezmierd,
De teamă că în somnu-mi putea-voi să te pierd.
Ajuns-am să mă sperii de-al nopții fiu, Morfeu.
De-n labirint de vise tu pieri, mă pierd și eu.
În Cerber m-aș preface, pândind la căpătâi;
Când ochii-i vei deschide, să fiu eu cel dintâi,
Pe care-ți lași privirea să lenevească-n zori,
Să simt până-n străfunduri ai dragostei fiori.
Te pierd pentru-o clipită, doar să te regăsesc,
Ursita mea mireasă, cu chip dumnezeiesc.
Ți-s ochii rupți din stele, ți-e gura rod în pârg.
Mă lași, sau voi fi furul ce o sărut cu sârg?!
Să dăm urmare firii! Tu, cea de zei sortită,
Mă-nvață alfabetul iubirii și-n sanscrită!
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un biet moldovan...
Sunt un biet moldovan
Și mi-e soarta amară
Nu-s Ion ci Ivan
Și nu domn ci tovărăș
Desparțit de ai mei frați
De ghimpat ă hotară
M-am lăsat împăcat
Cu a mea soartă amară
M-au făcut comunist
Și-am ajuns de ocară
Stalinist- bodiulist
Și mancurt fără țară
Cu fanfare întîlneam
Pe "nacealnici" la gară
Și-n Rusia căram
Pîinea mea cea amară
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (6 mai 1990)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorie
Oriunde până astăzi, ursitele v-au dus,
Orice identitate v-au dat, ca să vă mintă,
În Răsărit de sunteți sau sunteți în Apus
Străini de bună voie sau nație murindă,
Chiar de trăiți sub haină de alfabet străin
Ori desțărați vă pierdeți sub stăpâniri barbare,
Vă rog, în așteptarea aceluiași destin,
Români de pretutindeni, să mai aveți răbdare.
Ca un infarct politic ce n-a iertat nimic,
Ca o rejudecare care fatal ne cheamă,
Cel mare va rămâne atât cât e cel mic
Și vor veni provincii din nou la țara mamă.
Ca râsul după lacrimi, ca noaptea după zi,
În urma planetarei și dreptei revoluții,
La țara voastră mamă plângând veți reveni,
Voi, deocamdată, încă atât de triști pierduții.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec neostenit
te iubesc și se așterne neaua
peste cadranul ceasului din turn,
când își aruncă timpu-n hăuri șaua
eliberat ca de-un pavor nocturn.
te iubesc și se avântă corbii
în depărtarea cerului senin,
cum își frământă în lumină orbii
un alfabet al gestului blajin.
te iubesc și se-mprimăvărează
cu ghioceii plânși peste colnic,
cu soare-arzând, cu luna stând de pază,
cu vântu-n pomi suflând ca-ntr-un tulnic.
te iubesc și marea-n toiul verii
spală la țărm dantele de nisip,
cum lacrima se lasă-n văzul serii,
o dungă albă pe întregul chip...
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem atât de puțini
în compania acestei nevroze care a înghițit gâtul lebedei
într-un alfabet al învârtirii
încât
ne întrebăm
care pic din noi ar fi capabil să fugă
și să spună lumii că din cauza noastră
toate întâmplările lor sunt asemenea
nu doar simple coincidențe care dau naștere unei viituri de înjurături
înainte și după scriptura unei mirese
proaspăt ieșită din calvarul ei alb
eu sunt doar un șofer
îmi conduc automobilul ca un bisturiu printr-o beregată
iar tu ești o noapte înfiptă în auz
la fel ca și o pasăre în zborul ei
așa că lasă
lasă sunetele să treacă
lasă acel nimeni să ridice piatra
care o să mângâie obrazul de mai târziu
lasă dimineața împușcată din pat și pleacă
[...] Citește tot
poezie de Daniel Dăian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alfabet și noapte, adresa este: