Poezii despre apă și bărci, pagina 2
Bacul
Barca mea-i făcută din nalbă de luncă,
Funiile ei sunt tulpinile nuferilor.
În jurul Stelei Polare se rotește tot cerul:
Luna coboară pe pe ape.
Lângă bac, culeg nuferi.
Dar acest râu micuț pentru tine-i fluviul Huanhe
Atât de temător pari a fi de vânt și de valuri,
Atât de mult amâni traversarea.
poezie de Ch'ien Wēn-ti, împărat - dinastia Liang, sec , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de înot
te rog
lasă-mă să rămân
preț de-o lumină
în timpul tău
și-un pic de cer
dacă-mi permiți să fiu
în apa asta tulbure
ce curge în aval
eu n-am cerut nimic
în schimbul a ceva
ce nu aș fi putut să-ți dau
preț de-o lumină
o punte și o barcă
mă vezi cum merg pe ape
fără vâsle?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada apei
Vino aici, vâslește blând
Și du-mă negreșit
Peste-acest râu grăbit curgând
Pe malu' împădurit.
Dar în zadar, așa cum știi,
Să te plătesc voiam
Vâslește, hai, nu te opri
Alături să te am.
Drag barcagiu, în țara mea
S-ajung degrabă sper
Dar, spune-mi, când vom fi sosit
Pot mâna să ți-o cer?
Fecioara se gândește
Decide greu, presimt
Vâslește, hai, vâslește
Alături să te simt.
Când nunta lor s-a încheiat
Vâslitul ia sfârșit
[...] Citește tot
poezie de Samuel Taylor Coleridge, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mea
Cum treci acum și apa e-n ruine,
și-ți este bine și îmi este bine,
aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu milă și mirare
cu întrebare și cu disperare,
cu gelozie și cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.
Și jur pe tine și pe apa toată
care ne ține barca înclinată
că vei rămâne dincolo de număr
și dincolo de forme, măști și vorbe
a mea, de-a pururi, ca un braț în umăr.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mea
Cum treci acum și apa e-n ruine,
și-ți este bine și îmi este bine,
aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu milă și mirare
cu întrebare și cu disperare,
cu gelozie și cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.
Și jur pe tine și pe apa toată
care ne ține barca înclinată
că vei ramane - dincolo de număr
și dincolo de forme, măști și vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un braț în umăr.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfățișarea cerului, culoarea apei (fragment)
Înfățișarea cerului, culoarea apei lacul de la vest este plăcut.
Creaturile din nori sunt toate alerte,
Pescărușii și egretele dorm în leagănul undelor,
Eu îmi urmez tabieturile de bătrân și mă pierd în triluri și în ritmuri.
Zefirul adie, luna e albă, noaptea aproape perfectă.
O margine de lume fermecată,
Cine ar sculpta un cal sau o pasăre Phoenix?
Un om în barca lui este nemuritor.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când pescarii au plecat
Coca de lemn a bărcii
lovește ușor
cheiul.
Zgomotul valurilor
de-a lungul
țărmului.
Cioburi de sticlă
sclipind deasupra apei.
Departe, dealuri creionând orizontul.
În cabană
mama și tatăl
se odihnesc.
Copiii nu mai sunt aici.
Au carierele și casele lor
[...] Citește tot
poezie de Richard Provencher, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mea
Cum treci acum și apa e-n ruine,
și-ți este bine și îmi este bine,
aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu milă și mirare
cu întrebare și cu disperare,
cu gelozie și cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.
Și jur pe tine și pe apa toată
care ne ține barca înclinată
că vei rămâne - dincolo de număr
și dincolo de forme, măști și vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un braț în umăr.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Petice de nori în amurgul vișiniu (fragment)
Petice de nori în amurgul vișiniu pe lacul de vest este plăcut.
Flori pe mal, lintiță pe nisip,
Patruzeci de hectare de vălurele molcome,
Nici un om pe malul înverzit se aude doar clipocitul unei bărci.
Spre sud-vest, de partea cealaltă-a lunii, plutesc zdrențe de nori.
Se lasă răcoare la marginea lizierei,
Parfumul florilor de lotus devine aproape vizibil;
Ascultând vântul care susură pe fața apei, fața vinului devine gravă.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu poate explica această iubire (fragment)
Nimeni nu poate explica această iubire pe lacul de la vest este plăcut.
Serenitatea decorului vine de dincolo de timp.
Fluturi în zbor se urmăresc unul pe celălalt,
Doritori să ajungă, beți, printre flori.
Nimeni nu poate ști că aromesc leneș aici, sprijinit de copastia bărcii.
Iarbă mirositoare sub raze de lumină piezișe,
În depărtare ceață albăstruie pe ape,
O egretă albă venind în zbor planat dinspre Insulele Vieții fără Sârșit.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre apă și bărci, adresa este: