Poezii despre arat și sat, pagina 2
Critica unui țăran
În Pojorâta vremea-i rea,
Te aștepți să pot să fac ceva,
Să ies afară cu zăpadă până-n coate,
Să îmi iau plugul și să îmi fac dreptate.
O fac și poate fac mai multe, poate
Umblu la muls prin pădure după oile pierdute.
Dar te aștept cu drag la primăvară,
Te aștept să vii când peste tot pe deal sunt păpădii,
Te aștept cu drag să le culegem și
Când al tău țăran îți va explica,
Căci stă în pat numai duminică și atunci că este vremea rea.
Vreau doar să te întorci înapoi la mine când iarna va fi în toi,
Să stăm la foc cu-n vin de soi, și să ne împăcăm...
De-i iarnă-n toi
poezie de Taran Grigore Alexandru
Adăugat de alexandrugtaran
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fratele meu, codrul
Cu fratele meu codrul mereu sunt în dezacord.
El primăvara îmbracă haina verde, legionarul!
Eu îmi dezgolesc pieptul ca țăranul la plug.
Toamna, fratele meu își dezbracă haina de frunze,
Gata fiind să înfrunte gerul și vântul.
Eu îmbrac sumanul și fac legământul:
- Cu fratele meu codrul împărăți-vom pământul,
Iar dezacordul nostru va fi doar vestimentar...
Un frate prietenos cum e codrul, mai rar!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lumea
Se aud cocoși cântând
Și soarele e sus pe cer.
Se aud mieii zbierând
Și lumea îmi pare un curcubeu.
Soarele e la amiază
Și încălzește tot ce este viu.
Țăranii pe câmp lucrează
Și lumea îmi pare un pârâu.
Soarele e la amurg,
Iată și luna a răsărit.
Țăranii vin de la plug
Și lumea îmi pare un infinit.
Soarele să ascunde după nori
Și noaptea încet să lasă.
Pe cer apar mii de culori
Și lumea îmi pare atât de frumoasă.
poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!


Georgica I
oripilat țăranul își ară
voios câmpia între lăstărișuri
taie cu plugul brazdă bizară și viermănoasă
grânele cresc la telejurnal se împing
în tubul catodic al ciorilor. cra, fatalistule
pământul e un ochi însămânțat cu poze
păscute de râme dințoase voalate
de peștii cu voal. iar țăranul vetust
și bulversat trage apa la baie
și-ncepe să ningă pe pielea lui carnivoră
cu fulgi de porumb ci dă-ne doamne
nouă pâinea noastră ca să ascundem
în coca ei o sticlă de coniac
și-un pat de fier cu luna drept cearceafuri
cu goethe ca mormânt și cu țăranul
oripilat de grâu
ca epitaf.
poezie de Mircea Cărtărescu din Faruri, vitrine, fotografii (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Tricolorul
Albastru, române, ți-e steagul,
Dar știi tu de ce? Să te-nvăț.
Albastru-nsemnează ciocoii,
Și tot ce-ți aduni tu cu boii
Din mila căldurii și-a ploii
Al lor e, și-acum și de-a pururi,
Și-al tău, cerșetorule, un băț.
Dar rabdă, c-o fac din iubire:
Să tem că te duce-n pierire
Belșugul prin trai cu răsfăț.
Și galben, române, ți-e steagul.
Iar galbenul spune de voi,
De cei de la pluguri, țăranii,
Voi galbeni de foame sărmanii,
De boli purtate cu anii
La scară, și dracul vă ducă!
Stăpânii au scumpe nevoi:
Va banque și dineuri și păsuri
Și-amante cu cai și mătăsuri,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



În Numele Trandafirului
Dacă-i marți e poezie erezia mea
de fiecare zi Pot nu pot Mă ridic
din patul nopții cu inima în flăcări
Vreau nu vreau Mă așez la calculator
și deranjez Europa cu insomniile mele
literaturizante Mofturi domnule
de la coarnele plugului
Care plug bre Umberto Eco
(Ne permitem - Ne permitem cam multe)
Dacă toți țăranii s-au mutat în Vest
cu tot cu pensii alimentare și muncă en gros
Adevărul doare dar vindecă
sau
cel puțin
anesteziază ignoranța
europeană get-beget
Hai că ți-am zis-o și matale
Nu mai plînge
Totuși
Numele Trandafirului
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poemă mondenă
Poemă mondenă, cum să ne petrecem viața-întrebare-
Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la țară
Și literatura e viermele ce roade drumul subteran
Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.
Fotografie prăfuită pe pian și găsită pe urmă vie
În provincie unde dădeau educație părinții
Pentru păstrarea credinței - a crezut că-i mai bine să vie
În orașul mare cu petreceri pentru rătăcirea conștiinței.
Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine
Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate
Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate
Arătați-ne secretul despuiat de frunzele de vată.
Pe scenă tăcere femeia goală, în sală jenă, dar niciun
Gând sincer care să te doară, niciun actor care să moară.
Negrul din lună coboară (delicios) ca vrabia pe vioară
Și dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ți plătesc un capriciu.
poezie celebră de Tristan Tzara din Primele poeme (1971)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


E secetă (pantum)
E secetă pe șesuri, norii fug,
Ogorul sec agonizează
Sub vânt ce pala-și încetează,
Pe câmpuri nu mai ară nici un plug.
Ogorul sec agonizează,
Pe Dealul Mărtinesei arde-un rug,
Pe câmpuri nu mai arde nici un plug,
Țăranul nu se-ngrijorează.
Pe Dealul Mărtinesei arde-un rug
Și tot în jur se luminează,
Țăranul nu se-ngrijorează
Că florile din piatră sevă sug.
Și tot în jur se luminează,
În genunchi, eu rugile îndrug,
Că florile din piatră sevă sug
Și frunza se înviorează.
poezie de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tolstoi încă mai ară
Tolstoi mai ară încă. Atunci când sus, vineți, norii se sparg
Pe cer se deschide-un câmp mai larg decât întreaga lume.
Acolo trudește el, la poarta raiului, c-un picior dincolo de prag
E mult mai înalt decât norii care umbresc acest pământ,
Numai congresul planetelor stă deasupra lui
Și-aleile cerești unde stele noi se nasc, cuvânt după cuvânt.
Purtând țărănesc veșmânt, aplecat peste plug, încă mai ară
Tolstoi, acest înger al păcii. Departe, pe câmp, caii lui
Trec mereu, mereu cu coamele în vânt, la fel ca prima oară.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost cândva
Au fost cândva. Trăiau odată
Un bătrânel cu baba lui.
Erau sărmani, bătuți de soartă,
În mărginimea satului.
Rar trecea pe lângă casă
Cineva din vechiul sat,
Când vremea era frumoasă,
De arat, de semănat.
Doar atunci schimba o vorbă
Moșul către baba lui.
-Ia te uită, babo, probă!
Este vremea câmpului.
Ooof,
Oftează baba și vaită.
-Numai este vremea noastră.
Puneam mâncarea în traistă
Și plecam în câmp, pe coastă.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre arat și sat, adresa este:
