argint şi viaţă

O, TU MINA ZEITATE...

O, tu mină zeitate nesătulă
Cu multe capete de galerii
Tu îţi devori fără vreo milă
Ai pământului copii.

Nu ţii cont de sentimente,
De ceea ce rămâne în urma ta
Îţi îngropi în sentimente
Pe cei ce te-au creat aşa.

Zeiţă, tu ne dai doar bogăţii
Argint, aur, diamante,
Transformate-n bijuterii
Pentru sferele înalte.

În jurul tău sunt bucurii şi jale
Având secrete ne elucidate
Din întuneric aduci lumini în cale
Dar curmi şi vieţi nevinovate.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă crivăţul de adormit nămeţii

E aşa de rece vârtejul ninsorii,
inima ei de fulgi îmi cade în palme
sticleşte ca un rubin,
cade lichefiată,
argintată, sfioasă
ca sărutul virgin.
Mă zăresc deodată
clipă îngheţată pe un soclu fin,
şi iată-mă suflet într-un cerc de gheaţă.
Dedesupt oamenii împart pâine şi vin.
Schimb moarte pe viaţă –
am strigat din rărunchi -
nimeni nu m-aude...
Hrănesc cu lumină
crengile ude,
trosnesc copacii cu zăpezi în genunchi.
În pletele ceţii
scânteiază nimfele nopţii -
cântă crivăţul
de adormit nămeţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Oglinda Literară - nr.163, Aprilie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Nu mi-am dorit delicateţea florilor de mai,
Nu mi-am dorit argint desprins din catifeaua înstelată
Nu mi-am dorit nici roua dimineţii preacurată
Ci mi-am dorit să simt că trăiesc măcar o dată.

Am vrut să confecţionez vise dintr-o mare bucată de NIMIC,
Să făuresc gânduri din stele,
Să fac din lemn o porţiune de nisip
Şi să permit vântului să-mi pătrundă în piele.

Am aşteptat atât de mult măcar o clipă de beţie.
O clipă-n care să văd culoarea vieţii
Dar am realizat că viaţa n-are o culoare anume.
Tu poţi găsi în mare, cheia fericirii,
O poţi găsi în nisip,
O poţi găsi în pământ,
Îţi poţi crea propria nuanţă făcând abstracţie de celelalte culori.
Abia atunci vei fi capabil să culegi aur din Soare,
Să te joci cu vântul,
Să redirecţionezi gândul.

poezie de Alessandra Spătariu (4 mai 2016)
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TE VREAU

Dragei mele soţii Ana LEONTE.

Draga mea te vreau
Zâmbind ca soarele,
Oglindit
În ape cristaline.
Argintul adunat
În părul tău
Şi al meu,
Ne arată
Cât suntem
De bogaţi
Gânduri îndrăzneţe,
Rachete spre vis,
Lansate-n tinereţe,
Le-am purtat cu greu,
Ani îndelungi
Şi viaţa am învins.

24 noiembrie 2003

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcia

În unduioase linişti am crescut
În pure limpezimi de tânăr veac.
Şi graiul omului nu-mi fu aşa de drag
Cum cel al vântului, pe care l-am ştiut.
Urzici şi brusturi dragi şi-ntâi de toate
O salcie cu plete argintate.
Alături viaţa-ntreagă am trăit
Şi-n legănări de ramuri plângătoare
Nesomnul meu se preschimbă-n visare.
Ce straniu e! - am supravieţuit.
Un ciot a mai rămas, un semn tăcut
Şi glas necunoscut de sălcii alte
Crescând sub cerul nostru de demult.
Eu tac... De parcă mi-a murit un frate.

poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Valeria Grosu
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda vremii

După ploaia de argint,
De când haina s-a-nvechit,
Fără de bani în portmoneu
Mă uit mai rar la chipul meu.
Nu port oglindă-n buzunar –
Doar am băltoace-n trotuar...
Cât n-aş deplânge soarta grea
Că n-am ajuns în viaţă stea,
Azi, netezindu-mi părul blond,
Duc crucea mea... de vagabond.

poezie de Mihai Cucereavii (8 noiembrie 2005)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti în stare...

Tu eşti în stare,
Să-mi dai frumuseţea zânelor
În nopţile de argint,
Şi versul poeţilor sub pomii înfloriţi.

Tu eşti în stare,
Să-mi umpli caleaşca vieţii
Cu muguri de sărbătoare,
Numai să fiu imnul vieţii tale.

Tu eşti în stare,
Să le cânţi stelelor, chiar de e soare,
Şi mătasea razelor de lună
Să o săruţi pe fruntea-mi visătoare,
Pentru o pură îmbrăţişare.

Tu eşti în stare,
Să mă petreci liniştită,
Când soarele meu apune,
Fericită, că nu plec din lume

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (7 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întors din vis

am nopţi cu păduri de mesteacăn
sorb de sub coaja lor apă vie
în frumoasele primăveri de argint
ce mă încarcă cu energie vitală

întors din vis
mă faci să gust din viaţă
cu graba clipelor năpustite peste trup

nu-mi doresc suferinţa uitării
desprinderea de real
vreau să rămân cel care sunt
fără de margini şi sfârşit

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinar

Năvodul lung, înţesat cu peşti, venea
Arzând prin apă, lunecos.
Rechinul care-i urmărea ieşirea la suprafaţă
S-a întors încet-încet înapoi în abis.

Daffodil s-a apupat, înşurubându-se înainte
Prin apa roşie-a canalului, cu cinci tone
De argint sufocat în burta ei.
Ancora sforăia în mijlocul lanţurilor.

Iar memoria aduna aşchii întârziate,
Punea scântei de umbră-n sac,
Îşi sufleca mânecile peste dealurile lui Harris
Şi-i jefuia pe Orion şi pe câinele lui, Sirius.

Am trăit cu acel pungaş cumsecade-n mine;
Am trăit cu nişte ani pe care nu i-am cunoscut
Îngrămădiţi pe genunchii mei. Cu aceste două comori
Navigam spre casă prin Marea Celtică.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vraja unei nopţi de vară

Peste zăvoiul cu mistere
Cuprins de tainică tăcere
Luna argintul îşi presară
În vraja unei nopţi de vară.

Iar noi în dulce contopire
Trăim povestea de iubire
Cu inimă caldă uşoară
În vraja unei nopţi de vară.

Către înalte necuprinsuri
În lumi de basme şi de visuri
Noi am pornit întâia oară
În vraja unei nopţi de vară.

Din sufletele noastre pline
De tot ce e frumos şi bine
Am aruncat orice povară
Sub vraja unei nopţi de vară.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!