asteroizi

Pe orbita vieţii mele

Pe orbita vieţii mele
S-a format UN ROI de STELE,
Quasari, Pulsari, SuperNove
Din sute de mii de slove
Luceferi, Asteroizi,
Ce s-ascund în zori de zi,
Meteori, Meteoriţi,
Cu toţii din NEANT veniţi
Şi NEANTUL eram chiar eu,
Iar el UNIVERSUL meu,
Puţin cam întunecat
Şi greu de a fi penetrat
Numai de CLARVĂZĂTORI
Şi LIBERCUGETĂTORI,
Că ŞTIINŢA şi CREDINŢA
În zadar şi-au dat silinţa
Să pătrundă IDEAL
În NEANTUL UNIVERSAL
Considerat nefiresc
Cât CREIERUL OMENESC

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azurul...

. E albă noaptea, dulce şi tăcută şi cristalină ca un ştof de catifea, iar raza lunii saltă când strănută pe albăstrimi de pură zeflemea...

În jur atâta linişte loială şi atâta pace-n întunericul pestriţ că simţi cum îţi încing diagonala centuri de asteroizi răblăgiti.

Pe pagistea din vale, la izvoare, perechi de cai nechează graţios şi zăngănesc din chinuite fiare, muşcând din şolduri, cu şi fără sos.

Şi greierasi rup strunele surdinii, improvizând printre vâltori a lea Sopin se văd furnici ţinând cauşul mănii să soarbă rouă rece de Eden...

Şi stau într-o solemnă dispersare, cu orizonturi sângerii la răsărit, şi luna se găteşte de culcare chitindu-şi deal mai moale şi ferit.

Sătul, într-un târziu, de aşteptare şi contemplarea hăului din jur, pornesc încetişor înspre vâltoare, să prind şi dimineaţa de azur...

poezie de Iurie Osoianu (5 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrela...

Iau umbrela conştiinţei să ne-adăpostească-n veci,
De intemperia vieţii, de venin şi gesturi reci,
De asteroizii lumii sau sus-puse false firi,
De scrutări invidioase şi de negre clevetiri
Şi să stăm în lumea noastră, prinsă-n pace şi iubiri!...

Pe umbrelă scris-am vrajă, să ne scape de nevoi,
Să ne ţină-n tinereţe şi în braţe pe-amândoi!...
Clipele de voluptate, le reflecte-n acuarelă,
Tot ce dă o palpitare, contureze-se-n nuvelă,
Eu şi tu, tu şi cu mine, o tulpină sub umbrelă!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centura de asteroizi

Cuprinsă între Marte şi Jupiter
E o adunătură de pietroaie interplanetare...
Nimeni nu-şi doreşte să-şi intersecteze
Traseul cu aceste pietroaie
Unele mai mari, altele mai mici,
Rareori sferice...
Asteroizi ameninţători

Distrugătorii dinozaurilor,
Ei devin apocaliptici,

Aştri rătăcitori,
Surse de scenarii SF,
Terifiante impacturi ce pot provoca
Extincţia definitivă a
Rasei umane de pe Terra...
Orbitând între cele două planete
Istoricul acestor asteroizi
Zămislesc şi alimentează povestea
Impacturilor nimicitoare.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un asteroid fără umbră

Yvonne îşi strecoară
mâinile în mănuşile moi.
Ştie că totul e despre iubire.

Un nodúl ca o perlă în pieptul ei
o va omorî. Nimic
nu spune Primăvara e aici

cu la fel de multă încredere ca o constelaţie a cancerului
ce împânzeşte cerul din faţa ei când se caţără pe pervaz
şi umblă prin somn, păşind pe un covor stacojiu.

Spatele ei lipsit de aripi îi împinge sufletul înainte
sedus de un val de şoapte nerăbdătoare,
trei etaje de-a dreptul în jos.

N-a mai făcut asta până acum. Îşi
desface aripile. Planează uşor.
Trupul ei e făcut pentru asta.

[...] Citeşte tot

poezie de Glen Calleja
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cresc lumile sub lupa poetului

precum buruienile în lanul fermierului
parcă în ciuda erbicidelor
din ce în ce mai totale
chiar şi deşertul se poate lăuda acum
cu drumuri din asfalt şi lăzi frigorifice
pline cu red bull şi coca cola
iar cămilele first class au evoluat genetic
ronţăind nisipurile dunelor
ca pe misterul unei ploi cu asteroizi
în miezul unei furtuni solare

ştirile curg pe fond galben
precum cădeau bombele cu napalm în vietnam
în timp ce caravanele merg prin calea laptelui
spre cine să mai ştie care clienţi galactici
cu dare de stele

oricum
dincolo de pustiul acesta
nu mai e loc de nicio oază

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tandreţe (Satiră)

Gălbuie ca o omletă,
Iubito, eşti o cometă
În primejdie să cadă,
De nu te-aş ţine... de coadă.

În zboru-mi de asteroid
O clipă ochii nu închid,
Să fiu alăturea de tine
Atât la rău, cât şi la bine.

O veritabilă purcea
Să ştii că eşti, iubita mea,
O scroafă din care-i plac
Să se urce în copac.

Pe câmpul unde-ncântă macii
Iubita mea, eşti Coada vacii,
O buruiană ca oricare,
Care se crede că e floare.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de măr

Cărăuşul zilelor de ieri
era un simplu poştaş,
bucuros de aduceri aminte,
parcă vrăjit de-o sirenă stagiară,
ce solfegia dintr-o maşină
şi hipnotizat de-o lumină scumpă,
ce nu avea nicio apartenenţă politică;
o lumină făcută... aşa... de florile mărului!
Viaţa de sub pod n-are amintiri;
speranţa e flămânzită de-atâta post.
Cufărul negru cu versuri albe
pentru lumea cealaltă
nu-i simplu de-nţeles,
are rânduri şi-ntrebări rupte
de simţiri şi cuvinte-n veri netrăite,
deci e tot... de florile mărului!
Ca un final sigur de egalitate
într-o ironie reconfortantă
şi-o sete de pierdere,
aici e-o singură religie:

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire antigravitaţională

Iubirea într-o zi ne va scăpa
De pământeasca cruntă gravitaţie
Şi-n cerul necuprins ne va purta
Cu forţa ei divină de atracţie.

Prin galaxii ne vom plimba uşor,
Mereu în imponderabilitate,
Privind vrăjiţi la marele decor
Creat din vid pentru eternitate.

În Universul vast, nemărginit,
Vom fi uniţi ca stelele binare,
Nu va mai fi nici nor, nici asfinţit,
Ci doar lumina noastră călătoare.

Nimic în cale nu ne va ieşi;
Asteroizi, meteoriţi, comete,
În găurile negre vor sfârşi,
Fiindcă iubirea vrea să ne desfete.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (18 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteroidul Lity

Asteroidul Lity este câinele lui Dumnezeu,
Pus să păzească bunul mers al planetelor,
Fiind hoinar, i-a pus la gât
Zgarda curcubeului,
Pe sârma spaţiului
I-a dat dus-întors:
Timpul,
Rotaţia.
După ce soarbe
Cisterne de alcool
Din Norul lui Oort,
Reintră vijelios
În propriul trup
De stâncă.
Grijile durerii
Le multiplică
Prin mail sau
Prin messenger.
Doamne,
Cum se îndoaie

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!