Poezii despre astronomie, pagina 2
Catharzis
Aș respira senin, cadențat, atâta timp cât ochii tăi
îmi vor aprinde fericitul gol cosmic, luminiscent,
Pentru care am țesut veșmântul catharzisului naufragiat.
Aș ferici pasiunea metaforică și din suspinul ei
Aș veni la tine pe aripi de vultur,
Să ne înecăm în iubire și dor poetic, arhaic și de necuprins.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmosul din inima mea
se lasă dus ușor cu muzica
galaxie cu galaxie
până hăt aproape
în palmele tale
unde se leagănă
ca o păpădie
diiii măi cosmosule
aleargă în galop
până la marele
stop
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Heil Hitler
Dragă Kitty fără
școală nu se mai poate După
pauză urmează ora de astronomie Herr Doktor
Mengele operează stele pardon condiția umană
fără anestezie Lama bisturiului curăță totul bătrâni
femei copii Cadavrele înțepenesc salutând pentru ul
tima oară
HEIL HITLER
Moartea nu încape nicăieri Însă trece leger prin ure
chile acului țipăt strident
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un cosmos imens
Să fii copil, să poți zburda
În roua dimineții,
Să speri că vei putea intra
Cândva în teatrul vieții.
Să îți impui a reuși
Printre păpuși, în viață,
Apoi să speri că vei ieși
Din temnița de gheață.
Ce-ai devenit, acum ai înțeles,
Bob de nisip, lipsit de sens.
Privești nostalgic bătrâna ghicitoare
Având toate răspunsurile și nicio întrebare.
poezie de Cristina Ott
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul Meu poet
Copilul Meu poet, vreau să cânți cu Mine:
Am terminat cu timpul și cu faptele.
Jocul meu cosmic s-a sfârșit.
Cel Unic, Transcendental am fost.
Cei Mulți, Universal acum sunt.
Eu sunt Sufletul-Floare al Eternității Mele.
Eu sunt Inima-Parfum a Infinității Mele.
poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata
așa cum văd
cu ochiul meu de sticlă
în nopți ce curg spasmodic
peste zăgazuri cosmice
mi se arată
milenii obsesiv compulsive
în albia singurătății
copilul împinge o roată
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf de stele
Carnea-mi era pierdută
în patul trist și astronomic,
și mintea înecată
în frumoasele minciuni ale opiumului.
Mă uitam absent la nu știu ce.
Cred că erai în fața mea,
dar eu refuzam să te văd.
Prin omorul tău, pe mine
încerc să mă salvez.
Dar am amintirea asta,
ce nu-mi dă pace:
când în camera asta prozaică,
iubirea era plăcerea de a plânge
împreună.
poezie de Daniela Vizireanu (17 februarie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ospățul cosmic
Soarele e foc ce arde
în bolta cerului-cuptor.
Luna, degeaba nu șade.
Împodobește-acel decor.
Planetele-pâini rumenite
cu căldura infernală,
Gata-s să fie servite,
la masa universală.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberare
Ochi ce privesc fix
spre retina planetei,
unduiri de aripi rănite
în zbor
sunt depărtările
existenței mele fragile
Cosmosul e fierbere și cânt
și-mi este atât de ușor să ating
fruntea Stelei Polare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrarea privirii
Mă uit cum diamantul unei stele
Taie în lung geamul cerului.
Cioburile ar trebui să-mi cadă în ochi,
Dar ele cad în sus.
Atunci... eu sunt centrul?
Mii de cioburi albastre se prăbușesc în sus
Și eu sunt centrul imensei constelații
Sferice a lumii,
Care mă apasă
Și pe care o apăs cu privirea,
Încât diamantul stelelor
Trebuie să lucreze întruna,
Tăind acest cosmos,
Ce se mărește sferic,
La infinit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre astronomie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre astronomie, adresa este: