Poezii despre astronomie și timp, pagina 2
Stai trează în întuneric și în sunetele tale
viața de după scutul conștienței.
bei deșertul și e un gust nou.
acum ridică-te din nisip și umblă pe ape
cu tălpile alea verzi și degetele albastre.
algele mănâncă din tine timpul
ce ți s-a dat pentru a scrie.
peștii ciugulesc granule din ochii
ce văd un cosmos gravid
cum te va naște dincolo.
mărturisitorul câine se ghemuiește
în cerc deasupra oaselor tale.
măduvă plină de cuvinte, somnul
se îndepărtează de mal.
stai trează
[...] Citește tot
poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (27 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmos trist
Ninge patetic la început de an,
În sufletul tomnatic și ceresc,
Plânge cu stropi de rouă amurgul,
Trist înțeleg că încă te iubesc.
Râd stelele pe bolta-ntunecată,
Sclipind din iad ca lava pe pământ,
Zâmbește luna printre nori de ceață,
Văd trist că încă ești și încă sunt.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!
OZN
Dintre enigme aspre și severe
Apare statura unui mister
Înveșmântată în cai putere
Să nu trădeze, eu mai sper.
Venit la noi de nu știu unde
Din cosmosul străin și vid
De pe planetele rotunde,
Multicolor în zborul lui perfid
El poartă-n pântece hibrizi
Inteligenți peste ștachetă,
Când îndrăzneți și când timizi
Ca cei crescuți în eprubetă
Călător în timp și spațiu,
Stăpân pe cosmos și destine
Mânat de pofte și nesațiu,
E posesor de energii divine
[...] Citește tot
poezie de David Boia (21 octombrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 14
Eu nu-mi culeg cunoașterea din stele,
Deși pricep ceva Astronomie,
Dar nu vestesc noroc și nici belele,
Nici foamete și boli și sărăcie.
Și nu pot spune soarta cu-amănunte
Să știe toți dacă e vânt sau ploaie
Ori să prezic la regi, ca să-i încânte,
Privind spre cerul cu sclipiri vioaie.
Ci eu cunosc ce ochiul tău vădește,
În timp ce sus în stele văd prea bine
Că frumusețea cu-adevărul crește
Când procreezi, așa cum se cuvine.
Căci altfel, prevestirea este clară,
Frumos și adevăr cu tine o să piară.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Peste timp
Când universul
Va fi la senectute
Poate veni o vreme
Când timpul va fi oprit
De forțe colosale
Iar nisipul din clepsidră
Se va pietrifica
Și timpul va deveni inert
Pe urmă spațiul va cădea
În forme punctiforme
Sedus de atracții astronomice
La un punct de inflexiune
Ce fel de apocalipsă
Va să fie și aceasta
Numai Cel de Sus știe.
poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Worry Christmas!
Vaccinat, trecut prin boală,
Sau testat (cam ca la școală),
A sosit pe bătătură
Moș Crăciun cu barba sură,
Să ne-aducă de la pol,
Anul ăsta sacul gol,
Pensia un pic mărită,
(De-o palpezi e nesimțită),
Prețuri astronomice,
Pofte gastronomice,
Vagi speranțe de mai bine
De la Domnul doar, creștine,
Și-un guvern de patru bani,
Pân' la anul, nu mulți ani!
pamflet de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- dragoste (vezi și iubire)
Dragostea
dragostea,
este eternitatea sufletului dăruit pentru a iubi,
este un dar divin ce izvorăște din interiorul nostru,
este bucuria inimii atunci când privește ineriorul sufletului,
este cerul albastru al infinitului,
este cosmosul cu luna și cu stelele,
este soarele ce încălzește pământul,
este gândul pruncului atunci când o vede pe mama sa,
ești tu, iubita mea, în brațele mele, dragostea mea,
ești dragostea însăși.
dragostea.
poezie de Silviu Petrache (septembrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf de stele
Lanțuri de carbon
se înlănțuiesc în spirale infinite
de viață
informația captivă
din ADN-ul universului
se odihnește pentru un timp
în om.
Praful de stele
neobositul călător cosmic
se coagulează în ființe
urlă în materie
explodează în antimaterie
și își amintește
pentru o clipă
de om.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greu în zbor
curgea basmul modern în triunghi
sau stea și se alimenta cu energie
din univers și ochiul era așezat
cuminte pe colțul de munte
dezgolit sub calul ce executa
scheme vechi de șah tridimensional
învățat acum zeci de mii de ani
împăratul în mantie roșie și cască
era împărat cu sceptru ce părea
o armă cu raze cum n-a fost niciodată
curgea basmul prin secunda tăvălită
în praf cosmic pilit de galaxii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Microscop: despre cântarul miop
De ce nu mă cauți cu lupa?
De ce te mărginești la vedere?
De ce nu mă cauți în Supa,
aceea, Cosmică bine știi!
De ce în ultimii ani, în balanță,
ai rupt din mine halca de speranță
și m-ai murit de-atâtea ori?
De ce nu mă cauți în Supa...
de ce nu mă cauți în nori?
Desigur, cu ocheanul, cu lupa!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre astronomie și timp, adresa este: