Poezii despre aur și moarte, pagina 2
Latineasca păsărilor
Cânta o privighitoare-n brad.
Ce vorbă lungă!
O sau
I ar fi de ajuns,
un țipăt de ajuns ar fi;
Doamne, minunile tale,
cu un țipăt
O sau
I,
să le rostim s-ar cuveni.
Cânta o privighitoare-n brad
Și, din ceea lume,
cineva răspunde, cineva fără nume.
Întreaga noapte se țesu
dialog de aur între moarte și
privighetoare,
când lin, când mai tare,
ca o întrecere între da și nu.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luciferele
Bani multi și avere,
Aur, cuferele
Pline cu mărgele...
Toate-s lucifere!
șoapte ș-albăstrele
Săruturile mele,
Suspine de plăcere...
Toate-s lucifere!
Pe limbi de foc sufletele
În care mor iubirile,
Ne bântuie nopțile...
Ne spulberă visele...
De vină-s Luciferele...
poezie de Ruxandra Palade
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg antic
Havuzul din dosul palatului mort
Mai aruncă, mai plouă, mai plânge -
Și stropii căzând, în amurg, iau culori:
De sineală, de aur, de sânge.
Plutește un lanț de lebede albe,
Iar visul din parc în lac se răsfrânge -
Amurgul pe lebede pune culori:
De sineală, de aur, de sânge.
Uitate, statuiele albe privesc,
Albe visând c-un aer ce plânge -
Și lasă amurgul pe ele culori:
De sineală, de aur, de sânge.
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiaj
Sbor alb, aruncat peste zare,
Trec albe legiuni de gânduri
Nici-o stea, nici-o statuie de sare,
Înfipte-n trecut, în curânduri.
Alergam, aur, printre platanii suri,
Ceas deșteptător pentru fluture și cuc,
Iarba ne mângâie, plopii mahmuri
Și Dumnezeu e bun ca un eunuc.
Privire departe, cer larg, deschis,
Ne jucăm cu focul, cu inima mea;
Somnul e mort, visul e deschis
Către viață, moarte, aer, catifea.
Plouă la sud, fulgeră norii,
Peste noi țipă cocorii de spaimă
Numai un puț numără călătorii
Și rugăciuni adânci singur îngaimă.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", anul II, nr. 4-5 (1 ianuarie 1937)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
Cuvantul moare in tacere
Se sbate injunghiat de vis
si vrea bacsis si vrea durere,
si-ntinde pumnul drept, deschis
Atata aur pe icoane
prea in zadar s-a spalacit,
caci gaozarii cu plocoane
abia acum au conacit
Si-si geme-n sine universul
betia stearpa de hasis
Ma doare surd,
ma taie versul
cum simti nevoia sa te pisi.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cântecul spicelor
Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte
când secera lunii pe boltă apare.
Că fetele cată, cu părul de aur,
la zeul din zare.
O vorba-și trec spicele - fețe-n văpaie:
secera lunii e numai lumină -
cum ar putea să ne taie
pe la genunchi, să ne culce pe spate, în arderea vântului?
Aceasta-i tristețea cea mare - a spicelor
că nu sunt tăiate de lună,
că numai de fierul pământului
li s-a menit să apună.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima
Sălbatica inimă fu albă în pădure;
O, spaimă-ntunecată
A morții, așa și aurul
Muri în norii gri.
Seară de noiembrie.
La goale porți de abator stăteau
Sărmanele femei grămadă;
În fiecare coș
Intestine și carne putredă cădeau;
Blestemată hrană!
Al nopții porumbel albastru
Nu aducea-mpăcare.
Întunecată chemare de trompetă
Străbătea al ulmilor
Frunziș de aur umed,
O zdrențuită flamură
Fumegând de sânge
Care-n sălbatică depresie
Pândește un bărbat.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcere
Lângă sat iată-mă iarăși,
prins cu umbrele tovarăș.
Regăsescu-mă pe drumul
începutului, străbunul.
Câte-s altfel - omul, leatul!
Neschimbat e numai satul,
dup-atâți Prieri și toamne
neschimbat ca Tine, Doamne.
Aur scutură alunul.
Fluier zice. Cade fumul.
Greierii părinților
mulcom cântă, mulcom mor.
Cu aroma-i ca veninul
amintește-mi-se-arinul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântâna
Vreau să fiu fântâna gurii tale, desprinsă din salcia mamă
Cu lacrimi mă-mbii la Peștera Muierii
Ce mă-ndeamnă la vis,
Din coastele mele vei gusta fructul oprit
Nedeslușitei iubiri, îi va risipi moartea tot arsenalul din dotare. În iarna de argint, aurul s-a risipit în pământ
Cu toate zilele mele, cu freamătul codrului și cu visele spulberate de zei
O cămașă de mătase mă va acoperi în gândul opac
Am să scurtez ritualul devenind lumină lină.
poezie de Ileana-Nana Filip din Primăveri în amurguri (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e aur se petrece [Nothing gold can stay]
Prima verdeață-i aurie,
Dar nuanța nu are tărie.
Și prima frunză e o floare;
Ce ține-o oră și-apoi moare.
Căci frunze cad din pomi răzlețe.
Și cum în Eden e tristețe,
Și-așa cum zorii-n zi vor trece
Tot ce e aur se petrece.
poezie de Robert Frost, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre aur și moarte, adresa este: