aur şi palate

To exit...

în drumul meu răsar prea multe piedici
(pe arătură aşchii sunt destule)
şi năpustesc aievea tarantule
ce negreşit se-ntind să te impiedici
pătrunde-un vid în zeci de molecule
mai colorate... mai sarac în predici
închid anost doi ochi enciclopedici
când ceasul bate peste gânduri nule
pe uliţa pustie văd palate
şi-n loc de aur jgheaburi ei zăresc;
atunci condeiul mi-l ridic în spate
grăbind în van un act muncitoresc
să pot reda momente-mbelşugate
şi-n calmul vast trăirea-mi s-o-ncălzesc

poezie de Ionuţ Popa (22 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenada muncitorului

Eu sunt un monstru pentru voi
Urzind un dor de vremuri noi,
Şi-n lumea voastră-abia încap...
Dar am să dau curând la cap.

O, dormi adânc, mereu, aşa,
În vise dulci, hidos burghez,
Oftând, palate de-ţi lucrez,
Eu ştiu şi bine-a dărâma.

În noaptea asta, iată, sună
O serenadă din topor,
Amanţilor pierduţi sub lună,
Poeţi cu putredul amor.

O, dormi în noaptea infinită,
Burghez cu aer triumfal,
Dar preistoric animal
În raţiunea aurită.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului, 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui miliardar corupt care şi-a făcut la Cimitirul Bellu un cavou regesc, din marmură de Carrara şi metal aurit, cu sisteme antifurt, sistem de încălzire iarna ş.a., care a costat mai mult decât mausoleul lui Lenin

Cei cinstiţi n-au ce mânca,
Când e frig, n-au ce-mbrăca,
Iar tu ţi-ai făcut palat
Pentru hoitul tău umflat.

Ai făcut regesc cavou,
Pentru stârvul tău de bou.
Om corupt, un biet pigmeu,
Ţi-ai făcut mausoleu.

Tot din aur de l-ai face,
Viermii tot or să te-nşface
Şi, oricât eşti de bănos,
Te vor roade pân' la os.

Orişicât l-ai decora,
Viermii tot te-or devora;
Colcăi-vor, lighioană,
Şi le vei servi drept hrană.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (6 iunie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum eşti

cu tot cerul verii
ce va fi să vină
te iubesc!

cu slove cioplite
în slava alpină
te iubesc!

cu boabe de rouă
în ochiul dimineţii
te iubesc!

cu speranţe strânse
în cumpăna vieţii
te iubesc!

cu păsări întoarse
din caldele ţări
te iubesc!

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palate cladite pe ruine

Ruine de suflet prematur,
Imagini de copii cu părul sur,
Lumi sclipitoare cu haine cochete,
Perfecţiuni înălţate pe defecte!

Palate clădite pe ruine-
Sunt vechi- făuritorii sunt de vină;
Sunt noi- făuritori există încă-
Clipe clădite pe cioburi vagi de stâncă...

Nimic nu-i nou, întreg, ci aurit;
Totu-i faţadă şi totu-i ipocrit;
Adâncu-i tulbure iar temelia rară-
Nu ei, ci noi suntem cei de ocară!

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţine minte

De ai un pumn de aur
Nu vezi decât palate
Ce-ţi pasă ţie moarte
Că tu le iei pe toate.

Eu, de am o pâine
O împart şi la săraci
Tu lacomule te uiţi la mine
Şi mă trimiţi la draci.

Uiţi că binele făcut de mine
E milă şi o faptă bună
Pe când zgârcenia din tine
E ură şi minciună.

De ce voi suflete prihănite
Împingeţi omul spre pierzare
Alungaţi răul din a voastră minte
Şi să rămână doar uitare.

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte înstelată

Priviţi, stelele! Priviţi în sus, priviţi spre zenit!
O, priviţi mulţimile care stau în jurul focurilor cereşti!
Citadele strălucitoare, palate cu luminate fereşti!
Jos, în păduri ceţoase ochii elfilor lucesc! În mină-i diamantul!
Sub păşuni reci şi cenuşii aurul şi mercurul îşi au patul!
Raze albe flutură-n vânt! Aerieni plopi albi în flăcări nelumeşti!
Deasupra sperietorilor de ciori plutesc fulgi şi pene îngereşti!
O! Toate au un preţ, toate pot fi cumpărate, aproape e văleatul.

Cumpăraţi, nu pierdeţi timpul! Cu rugi, răbdare, pomeni şi jurăminte.
Iată, iată: Strălucirea lunii mai, o livadă unde vin fluturi să se-alinte!
Iată! Gloria lunii martie, sălcii cu mâţişori galbeni pe veşminte!
Toate-s în hambar, într-adevăr. Dincolo de uşa albastră şi înaltă
Sunt spicele bogate. Astfel soseşte mirele sub bolta înstelată,
Casa lui Hristos şi-a mamei lui, şi-a celor plecaţi pe lumea-ailaltă.

poezie de Gerard Manley Hopkins, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

unde-i pădurea din copilărie
când îi tăiam colnicul cu piciorul,
palatul meu cu bolţi de stele,
de tine iar m-apucă dorul...

pădurea mea pletoasă, colţ de rai,
în tine vedeam doar poveşti de vise,
of, doamne, ce frumoasă mai erai,
când mă primeai cu porţile deschise.

acum e toamnă, te-amăgeşte vremea,
a aurit tot cerul peste tine,
rămâi golaşă, tristă şi brumată
şi nu te mai gândeşti deloc la mine.

eram copil şi tu codru bătrân
când amâdoi priveam duioşi la lună
şi mă purtai ferice la-l tău sân,
fiindu-mi şi tată, dar şi mumă bună.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU NU-MI DORESC PALATE!

"Nu vă adunaţi comori pe pământ unde molia
şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură."
(Matei 6: 19)

Eu nu-mi doresc palate aurite
Şi nici bijuterii sau nestemate,
Eu am comori de vise ferecate
În cerurile-atât de mult dorite
.
Căci le-am văzut cu Saul în lumină,
Când spre Damasc el şi-a aflat menirea,
Ca el m-aplec acum cu fruntea-n tină,
Descoperind că-i mai de preţ IUBIREA.

Şi nu mai vreau măririle deşarte,
Nici toate avuţiile adunate –
Gunoi de care Cerul se desparte
Când duhul trece în eternitate.

Vă las dar, vouă, aurul de jos,

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întregesc din câte pierd

A rămas un pic din mine
pretutindeni – A. Dumbrăveanu

M-am risipit pe drumurile toate
Că nu mai poate nimeni să m-adune
Simunul cald mângâietor de dune
Nici cârcotaş, nici iubitor de gloate

Un cântec straniu noaptea mă străbate
O adiere rece peste strune
Murind de dor lunaticele rune
Pe lespezi de ruine şi palate

Îmbogăţit de ce-am lăsat în urmă
Ajuns la termen de-njumătăţire
Robit de câtre-o dulce amintire
Cu căngi de aur care-n mine scurmă,
M-am risipit în zare pretutindeni
Ca un zefir în ziua de Armindeni

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!