Poezii despre avere și viață, pagina 2
Averea sufletului...
Aș vrea să fie un soare galben arzând,
ploi sau vânt în murmur curgând,
flori, păsări și fluturi spre soare zburand,
balans de lumini pe cer cuprinzând,
iar traiul omenesc se-nalță suferind
și esența divină din sfinți, viața ocrotind.
poezie de Eugenia Calancea (10 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 67
De ce-ar trăi în imoralitate
Girând-o astfel cu a lui prezență,
Justificând netrebnice păcate,
Gătindu-se cu-această indecență?
De ce obrazul să-și sulimenească
Să pară mort, când fața lui e vie
Și frumusețea lui să urmărească
Să fie umbra florii de hârtie?
De ce-ar trăi, când și Natura piere,
Lipsit de sânge viu să-i curgă-n vine?
Acum, el este singura-i avere,
Căci din ce-a dat, puțin îi mai revine.
De-aceea îl păstrează, ca s-arate
Ce bogații avea în vremi uitate.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul
Un bătrân mergea agale
Și în barba-ncărunțită,
Își scria povestea vieții...
Ah, ce viață chinuită!
Legănându-și pe picioare
Ale sale zile grele,
Aduna amare gânduri,
Chin și lacrimi, neputere.
Pe sub streașina sprâncenei,
Ca un gând îi trece viața...
Stă tăcut, cu ochii-n lacrimi
Și așteaptă dimineața.
Pruncii i-au plecat în lume,
Căutând averi și vis,
Bătrânul, singur pe lume,
Ca o flacără s-a stins.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laudă unei minți mulțumite
Ei stau în bani până la brâu, dar vor până la umăr,
Eu am puțin, dar nu râvnesc s-am casa mult mai plină:
Ei sunt săracii, deși au averi fără de număr,
Iar eu sunt domnul cel bogat, cu starea mea puțină.
Ei sărmani, eu bogat; ei cu cerșitul, eu dăruiesc;
A lor e lipsa-, al meu prisosul; ei strâng, iar eu trăiesc.
poezie de Edward Dyer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă avere nu e...
Iubita mea, eu nu am strâns avere,
M-am încăpățânat, naiv, nâtâng,
Să-mi spun că-n viață singura plăcere
E ca pe tine-n brațe să te strâng.
Și dat mi-a fost să sufăr și să plâng,
Simțind mereu teribila durere
Că nu mă lași în brațe să te strâng
Din cauză că nu am strâns avere.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fărâma de atom
Am adunat atâtea-n viață
că mă întreb unde au loc.
Ca și câmpul cu verdeață,
am adunat în suflet tot.
Am adunat prietenie,
speranță și simpatie.
Iubire, bunăvoință,
le-am adunat cu credință.
Cu generozitate aleasă
le-am închis la mine-n casă.
În suflet și-n inimioară,
să-mi fie în viitor comoară.
Cu mult curaj și cu putere
am strâns în timp ceva avere.
Cu bună dispoziție,
dăruire și ambiție,
am adăugat și toleranța
și-am echilibrat balanța.
Astfel am dat vieții nou sens
și contez în Univers.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La mulți ani
La mulți ani, frumoasă țară!
Să ai viață milenară!
Să ai viitor de aur,
Românul să-ți fie faur.
Să ai în câmpie grâne,
Pâinea zilelor de mâine.
Românul cu suflet bun
Să-ți fie în veci stăpân.
Cu drag, glia să muncească,
Averea să ți-o sporească.
Să ai ape curgătoare,
De la brazi să ai răcoare.
Soarele să te-ncălzească,
Dumnzeu să te iubească.
Să coboare peste tine
Tot ce-n lume este bine.
Să trăiești, iubită țară!
Pacea-ți fie primăvară.
Să n-ai parte de război!
Pace lungă s-avem noi.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indecență
În toată bunătatea ce-o afisați pe fețe,
Privind cu scârbă-n suflet lumina celuilalt
Aveți ceva în minte când dați apoi povețe,
De cum ar fi mai bine, ce cale-i de urmat?
De ce v-apasă grija de cum îmi trăiesc viața?
Ce gânduri negre vă trec prin capul gol?
Ce supărare vă mistuiește fața?
Ce jucători de teatru... actori fără de rol!
Mă-mbrățisați cu patos, crezând că eu nu știu...
Vă las să credeți asta, așa cum vă e vrerea,
Să râdeti fericiți... că-n voi este pustiu,
Vă bucură necazul, alimențați durerea!
Mi-e milă de voi toți ce vă simțiți bogați,
Cu singura avere ce-o numărați cu anii!
Sărace creaturi! E tot ce pot a spune!
În sărăcia voastră, ați mai rămas cu banii!
[...] Citește tot
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mai de preț decât orice averi,
Mai de preț decât banii sau faima,
Cât trăiești, cât visezi, simți și speri,
Mai de preț decât toate, e Mama.
Firesc, în drumul tău ai să-ntâlnești
Mulțimi ce-ți vor alunga teama,
Vei fi iubit și-ai să iubești,
Dar nimeni nu te va iubi ca Mama.
Când luna pe cer se arată,
Ori te trezești liniștit dimineața,
Încearcă să nu uiți vreodată:
Mamei tale îi datorezi viața.
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Am risipit și voi mai risipi,
Inegalabilele simfonii,
Din clipele trăite la extrem,
La licitația de mare șlem.
Am risipit avere și iubiri,
Sclipiri de ochi și grave prăvăliri,
În goana nebunească după timp,
Din viața devenită anotimp.
Am risipit risipa ce-am avut,
Preaplinul de simțiri necunoscut,
Cu nemurirea pusă-n buzunar
Mereu îndrăgostit, mereu hoinar.
Am risipit în vânt chiar viața mea,
Cu poezia tolănit pe-o canapea,
Ca un inconștient nemuritor,
Eu am trăit doar clipele de dor.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre avere și viață, adresa este: