bărci şi flori

1917

Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranşee
reţeaua, livada cu flori, şi zdrenţele-n sârmă.
Simţi Paştile-n linişti. Încă o dată cei zece tovarăşi
stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă.

Scumpe făpturi, fluturi mulţi, năvălesc din apus
cu-nalte sclipiri jucăuşe, curate.
Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate
din alt continent, cufundat şi răpus.

Mâne bătaia va-ncepe din nou. Fii, inimă ¬lemn,
când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte
cădea-va întâiul? - Când fiecare pe cealaltă frunte
ar vrea să citească un semn.

Eu singur le zic: Fiţi liniştiţi! Odată cu zorile
cădea-vor întâi nu oameni, ci florile!
Dediţeii aceştia cu bluze albastre,
păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre!

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladele celor patru anotimpuri - Vara

Lacul Oglinzii, întins peste mile şi mile,
Este acoperit de florile de lotus în plină înflorire.
În prima lună a verii, Xi Shi le culege surâzând,
Urmărită de o mulţime de ochi de pe malul râului Yuoye.
Barca ei, fără a aştepta răsăritul lunii, se întoarce
Spre casa din aval, în mijlocul oftaturile amoroase.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai

Mai! Mai! şi aurora cu lacrimi de topaze,
Mai: albele calicii de crini, dulci flori de-amor,
Şi vocile de frunze, şi raze, şi extaze,
Ş-a traiului uitare, un chin de care mor.

Mai: barca ce se duce pe undele tăcute,
Şi clarul dimineţii, şi veseli lopătari,
Şi luni ce sparg văzduhul pe-azururi renăscute,
Şi bălţi de-argint, şi trestii, şi candizi nenufari.

Ş-oriunde, o natură tot tânără, tot blondă,
Şi-n cer, pe car de flăcări, Apollon, crud şi blând,
Lucind într-o părere de cursă vagabondă,
Jucându-şi caii de-aur şi-n inimi săgetând.

poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţi atavice

Tristeţi adânci de iarmaroace,
De hăli cu cuşti şi panoramă,
Tristeţi de şubrede barace
Cu-ntortocheate diagrame;

Tristeţi de birturi, cafenele,
De zgomot infernal de cleşte,
De-un vânzător de floricele
Şi-un papagal care ghiceşte;

Tristeţi de după-amiezi cu soare
Cu moleşita lor căldură,
Cu cerşători fără picioare
Ce cântă dureros din gură;

Tristeţi de bărci ce balansează
Caricaturi de-avânt schilod,
Şi de maimuţi ce imitează
Şi râd urâte la norod;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

scoasă din călimară era de iubire
altă poezie de amor
cerneala curge din belşug
literele apar scrise elegant
de peniţă
poetul adună cuvintele
mirosul florilor de tei îi animă
cortexul cerebral - mirosul frumuseţei îmi re
vine în minte - primele
versuri se leagă (?!)
păsările cu ochii întorşi
se rotesc dea
supra apelor cu bărci
a bărcilor eşuate la mal
(?!) cuvintele spun: te iubesc
poetul le scrie atent cu iubirea
nu te joci
cerneala seacă subit
a ieşit un poem de dragoste (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O scurtă poezie scrisă în momentul când râul umflat arăta ca un ocean învolburat

Am fost de felul meu încăpăţânat şi dependent de versurile perfecte,
m-am zbătut de moarte să găsesc cuvinte care să surprindă.
Acum, la bătrâneţe, poeziile curg liber, în felul în care
la venirea primăverii florile şi păsările uită suferinţele-îndurate.

Un pavilion nou a fost construit pentru pescuitul la undiţă,
dar eu prefer o plută de bambus în locul bărcii.
Dacă gândurile mele ar fi călăuzite de poeţii Tao şi Xie1,
noi am călători şi-am scrie poezii împreună.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Pe malul cel verde ce râul stropeşte,
Un om după cale puţin s-odihneşte,
Visând fericit!
Iar razele zilei cu umbrele serii
Sub ochii-i se luptă în sânul tăcerii
Pe val adormit.
Pe măgură luna se-nalţă-atunci plină
Şi varsă pe fluviu un val de lumină,
Un brâu lucitor;
Eterul albastru cu stele aurite
Se scaldă prin valuri uşor încreţite
De vântul uşor.
Pe fluviul luciu o barcă s-arată
Cu pup-aurită, cu flori cununată,
Cu văl de satin,
Cu june fecioare ca visuri frumoase
Ce-n viaţa fugindă se-nclin amoroase
P-al nostru trist sân;
Un om cu cosiţe şi gene albite,
Cu braţe secate, cu feţe pălite,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă-i...

În lacul cel verde şi lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâşâind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă in umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalţ-a ei frunte spre cer.
Pe stânca sfărmată mă sui,
Gândirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colo-n răsărit
Şi caut cu sufletul dus
La cerul pierdut în apus.
Cobor apoi stânca în jos,
Mă culc între flori cu miros,
Ascult la a valului cânt,
La gemătul dulce din vânt.
Natura de jur, împrejur.
Pe sus e o boltă de-azur,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Toamnă...

N-ai unde să-ţi ascunzi rugina, Toamnă!
Nici vuietul ce îţi vibrează-n clopot,
Nici fuga precum caii negri-n ropot,
Nici picurii de ploaie, rece, doamnă!

N-ai cum s-ascunzi aroma de răşină
Nici floarea daliei ce lăcrimează,
Nici ţipătul de păsări ce migrează...
Nu poţi să te transformi într-o străină!

C-atunci, muri-vor vremurile-n mine
Şi m-oi preface-n barcă plutitoare,
Voi fi luntraşului nemuritoare
Şi-l voi iubi mai mult decat pe tine.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barca plină cu flori

Sub mâna singurului bărbier din sat
Pescarul schimbă-o-închipuire c-o altă-închipuire,
Iar în unghiul în care casa şi hambarul îşi dau cu marea întâlnire
Şi-a-întocmit port barca lui de pescuit cu fundul lat.

Pe gazonul însorit, ea pluteşte cuminte şi comod
Plină cu brazde mari de flori până sus la copastie –
Incărcată ca pe vremuri când se-întoarcea acasă cu caricul de cod

De la George's Bank unde vânturile biciuiau marea fumurie.

Dar eu, privind elizeenele inflorescenţe sub cerul verii albastru şi senin,
Ştiu că-şi doresc un climat mai rece, departe de garduri şi de casă,
Că barca şi pescarul trebuie să navigheze pe calea croită de destin
În căutarea Insulelor Fericirii pe marea vălurind nervoasă.

poezie clasică de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!