Poezii despre bătrânețe și copilărie, pagina 2
Într-un cosmos imens
Să fii copil, să poți zburda
În roua dimineții,
Să speri că vei putea intra
Cândva în teatrul vieții.
Să îți impui a reuși
Printre păpuși, în viață,
Apoi să speri că vei ieși
Din temnița de gheață.
Ce-ai devenit, acum ai înțeles,
Bob de nisip, lipsit de sens.
Privești nostalgic bătrâna ghicitoare
Având toate răspunsurile și nicio întrebare.
poezie de Cristina Ott
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima de cântec
S-o luăm pe rând!
Palmă, ochi, lacrimă..
Moartea râdea
și plângea și tăcea
și cânta.
S-o luăm pe rând zicea bătrânul
S-o luăm pe rând copile!
și râdea în palmă
și plângea din ochi
și lăcrima copilul
ce lăcrima
din palmă...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moșneag bășinos
Unde-i frumusețea în faptul de-a fi bătrân?
Dinții se lungesc, în vreme ce gingiile se retrag,
spatele ți se încovoaie pe măsură ce părul cade,
iar pentru a arăta cât de cât bine trebuie să te căznești îndelung...
Apoi, există cealaltă față a vieții...
Când ești frumos fără să faci nici un efort.
Aud o mulțime de persoane spunând... "O, ce prunc frumos!"
sau " Toți copiii sunt drăgălași" și, în general,
așa și este...
Bănuiesc că urâțenia vine odată cu vârsta.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbet - floare trecătoare
Pentru femeie nu-i o bucurie
Mai mare decât zâmbetul de prunc.
Iubita mea, scriind o poezie,
Veșmintele bărbatului le-arunc.
Devin copil în fiecare slovă
Și zâmbet fac din fiecare vers,
Un liliac mă simt, cu floare movă
Care din ochii mei, în timp, s-a șters,
Punând în loc un zâmbet de copil,
Doi ochi bătrâni ce scriu doar pentru tine,
Lăsând pe foi albastrul de metil
Al unei tot mai consumate(-n) mine.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (7 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt bărbatul...
Toate lucrurile se destramă-n timp,
Doar amintirile nu vor să moară.
Am ajuns deja la vârsta bătrâneții;
Fetița mea este o tânără doamnă,
Dar în mintea mea e tot un copil.
În mintea mea sunt încă un om tânăr,
Care va face lucruri interzise,
Care va accepta toate provocările
Care va trece dincolo de toate limitele,
Care va arunca grijile în aerul însorit al zilei,
Căruia-i place să treacă prin foc.
Eu sunt bărbatul care spune copilului său:
Ai grijă... ai grijă... ai grijă...
poezie de Autor necunoscut India?, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt rodul... din iubirea-ți pătimașă
Privește-mă
Sunt doar un fir de ață
Desprins din ghemul tău de viață
Un mugure
Al unei flori gingașe
Sunt rodul... din iubirea-ți pătimașă
Sunt cântecul
Ce liniștea destramă
Sunt împlinirea visului de mamă
Sunt zâmbetul
Din clipe de tristețe
Speranță pentru ani de bătrânețe
Sunt un copil
Și de sunt bun sau rău
Iubește-mă... sunt mamă pruncul tău
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Târg de sclavi
Hai, vino lume, vino să vezi,
vino să cumperi, vino să vinzi
titluri, povești și bătrâni suferinzi,
aur, biciuști, biciclete, cirezi.
Și, mai ales, vino lume cu sârg,
privind cu milă copiii suavi,
haideți cu toții la comerțul de sclavi
și onorați al copiilor târg.
Aici sunt mame ce vând copii,
mame deștepte cu mâinile reci,
care în cinicul veac douăzeci
se pricopsesc, nu s-ar mai pricopsi,
negustorind până-n veacul de veci,
ca-ntr-un obor pentru vite, copii.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau
să fiu prieten cu oamenii foarte
triști care și-au pierdut copiii atât de bătrâni
încât până și mama și tata păreau
niște sugari în brațele mele (?!) din care
nu au scăpat decât morți
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat un vis frumos
Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Se făcea că sunt micuț
Și mă jucam cu un fir de păpădie.
Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Se făcea câ sunt iarăși un copil voios,
Și alergam după avioane de hârtie!
Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Să făcea că sunt din nou copil
Și lumea îmi aparținea doar mie!
Dar acesta a fost doar un vis,
Visat într-un miez de noapte.
Și eu sunt de acum bătrân,
Un copil cu plete albe.
poezie de Vladimir Potlog (27 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt acasă
Eu sunt acasă între zi și vis.
Unde copiii ațipesc, încinși de joacă,
Unde bătrânii seara stau și se înfoacă,
Și vatra luminează locu-nchis.
Eu sunt acasă între zi și vis.
Acolo unde clopotul de seară
adună fetele cu dangătu-i deschis,
lângă fântâna care le veghează.
Și-un tei mi-e pomul preferat;
Și verile tăcute-n sânu-i de abis
Se zbat în ramuri cu un șuierat
Și stau de veghe între zi și vis.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bătrânețe și copilărie, adresa este: