Poezii despre bani și moarte, pagina 2
Spre fericire (După "Spre primăvară" de Șt.O. Iosif)
Voi divorța curând,
Nu-i raritate,
Va mirosi curând
A libertate.
Schimba-voi hoașca mea
Cu-o jună brună,
Că se răsfrânge-n ea
O lume bună:
Un chip așa senin
Cum nu găsești-
Prestează-amor divin...
De-nnebunești!
- Noi boli îmi dau ocol
Cătându-mi anii,
Iar bruna-n pas domol
Îmi toacă banii...
[...] Citește tot
parodie de Mirela Grigore, după Șt.O. Iosif
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai rău decât atâta
Mai rău decât atâta nu se poate!
Ba se poate dragul meu, să știi
Păsările emigrează toate
Și rămân pădurile pustii
Cei care-nvârteau odată lumea
Au căzut și azi tot în picioare
Banul sau norocul după cum i-a
Pus la adăpost pe fiecare
Fac averi în umbra legii
Și ne râd la o adică
Ei ca regii, noi ca blegii
Și tot noi murim de frică!
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călăii...
Prim-ministru RM: "Vreau să reiterez acest mesaj către
judecători și către procurori cei care au slujit un regim
corupt și au admis decizii ilegale, abuzive, imorale trebuie să plece."
să plece mercenarii "lui"
să vină îngerașii tăi
și iar nu-i vina nimănui,
și iar în jur numai călăi
și nici un fel de strategii
nici semne, nu mai zic de căi
și pleacă iar un val de vii
rămân doar morții. Și călăi
cu mâna-ntinsă prin străini
și-n zornăit de zurgălăi
mereu ei bani. Pentru venin
să-i saturi și pe-ai tăi.
Călăi...
poezie de Iurie Osoianu (23 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa moare viața...
Ești bogat și totuși
nu ai nimic
și asta pentru că
nu îndrăznești să te uiți
înlăuntrul tău
nu îți privești soția și nici copiii
cumperi lucruri de nimic
lumea se învârte în jurul
banilor tăi
de Dumnezeu nici că îți pasă
noaptea pășești printre morții din gînd
care nu îți dau pace
te micești pe dinlăuntru
de ură și invidie inima
ți-e prinsă pe sloiuri de gheață
nu mai e loc de nimic
nici chiar pentru tine însuți
de la o vreme ți-se face frig
de dincolo de zid privește Dumnezeu
dar taci...
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Cartea: Durerea din spatele cărnii, editura Pim/Iași
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luciferele
Bani multi și avere,
Aur, cuferele
Pline cu mărgele...
Toate-s lucifere!
șoapte ș-albăstrele
Săruturile mele,
Suspine de plăcere...
Toate-s lucifere!
Pe limbi de foc sufletele
În care mor iubirile,
Ne bântuie nopțile...
Ne spulberă visele...
De vină-s Luciferele...
poezie de Ruxandra Palade
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa moare viața
ești bogat și totuși nu ai nimic
și asta pentru că
nu îndrăznești să te uiți
înlăuntrul tău
nu îți privești soția și nici copiii
cumperi lucruri de nimic
lumea se învârte în jurul
banilor tăi
de Dumnezeu nici că îți pasă
noaptea pășești printre morții din gînd
care nu îți dau pace
te micești pe dinlăuntru
de ură și invidie inima
ți-e prinsă pe sloiuri de gheață
nu mai e loc de nimic
nici chiar pentru tine însuți
de la o vreme ți-se face frig
de dincolo de zid privește Dumnezeu
dar taci...
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cu ce mai semăn?
privește-mă
sunt grija părintească
am fost un munte
de iubire
în care prunci să crească
în nopți cu vise
și dimineți cu soare
o viață de copil
din care dragostea
nicicând nu moare
strivită-n lăcomii
și goană după bani
cu prunci
de care azi mă despart ani
sunt doar o umbră
fără de seri
și fără dimineți
în care prunci mai mor
curmându-și vieți
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele e sus
Nu mai vreau să apună niciodată soarele
Și dacă mama mea moare nu mai vreau să apună niciodată.
Ăla de sus, soarele, plin de microbi.
Să stea naibii cu mine la masă, ca doi bărbați,
Eu sunt locatarul care a muncit pentru soarele ăsta,
I-am dat din banii mei de buzunar
Ca să răsară.
Așa că la Paris soarele e al meu,
Fac ce vreau cu soarele ăsta bun la toate,
Dorm pe el, mă culc pe el, mă scol
Și-i spun să plece acasă,
Eu nu mai pot.
poezie de Vasile Petre Fati din Copilul tuns zero (1992)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare țărănească
Înmormântările de la oraș
Miros a înviere foarte rar,
Cel de-abia devenit înaintaș
Primește flori cu carul mortuar.
Pomenile făcute la oraș
În mod festiv se cheamă pomeniri,
Se vede care-i cel mai bun urmaș
După câți bani aruncă la opriri.
Dac-aș putea să mor într-un sătuc,
Nevestei și copiilor le-aș cere
Să-mi pună la mormânt un pui de nuc,
S-aștept la umbra lui, pân' la-nviere.
Nici așteptările nu se compară:
Cea din oraș cu aia de la țară.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (21 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Rădvanele liniștii dincolo de deal au poposit,
Apele sunt cum e cerul, cerul cum sunt apele.
Amurgul rumen închide pleoapele,
Vântul trece, strigă un clopot în turnul învechit.
Cirezile vin, cumpenile fântânilor li se închină,
Umbrele cresc, șoapte înfrigurate răsar.
În limpezișurile cerului se risipesc iar
Bani neatinși de rugină.
În grădină mi-a intrat un tâlhar,
Mi-a furat uleiele, albine, fericirea.
Am cântat cetatea și câmpul, iazul clar,
Viața, moartea, iubirea.
Cântă, omule, cât ești viu, cântă,
Nu te gândi nicio clipă la moarte,
Moartea e departe, departe,
Cântă, omule, cât ești viu, cântă.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bani și moarte, adresa este: