Poezii despre batjocură și cuvinte, pagina 2
Sunt cam demodat?
Nu înțeleg această lume, recunosc,
În care toți golanii-și au un rost
O existență-n care din păcate
Valorile umane sunt uitate
Nu mai accept să fiu sfidat
De parveniți și potentați
Sau de analfabeți cu doctorat
Cu funcții mari în stat
Trăim o lume cu multe mofturi
Nu mai există viață fără softuri
Să mergi la teatru sau balet
Este plictisitor și desuet
O lume fără trecut sau viitor
Este o lume doar a lor
A nulităților ajunși eroi
A celor ce se scaldă în noroi
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popor român
Motto
De vremuri trecute ne este dor,
Dar ne-ndârjim să sperăm iară,
Ca nația română, domnilor,
Să nu dispară în această țară.
Români, aleșii noștri își bat joc
De-nvățământ, de oameni, de valori,
Deși băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe și erori.
Ne-nnebunesc discursurile-n van
Pe care însingurați le ascultăm,
Când bonus ei ne dau din an în an,
Mâinile ne leagă și-apoi regretăm.
Adesea, cădem în lașitate,
Ne amăgim singuri, când ei se prefac,
Că-s patrioți. Câtă falsitate!
Fardată-n cuvinte, după bunul plac.
[...] Citește tot
poezie de Elena Buțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popor român
Motto
De vremuri trecute ne este dor,
Dar ne-ndârjim să sperăm iară,
Ca nația română, domnilor
Să nu dispară în această țară.
Români, aleșii noștri își bat joc
De-nvățământ, de oameni, de valori,
Deși băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe și erori.
Ne-nnebunesc discursurile-n van
Pe care însingurați le ascultăm,
Când bonus ei ne dau din an în an,
Mâinile ne leagă și-apoi regretăm.
Adesea, cădem în lașitate,
Ne amăgim singuri, când ei se prefac,
Că-s patrioți. Câtă falsitate!
Fardată-n cuvinte, după bunul plac.
[...] Citește tot
poezie de Elena Buțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre cuvinte mari, cuvinte și necuvinte
[clișee]
viața mea se scurge printre cuvinte ca un râu fără maluri, cu meandre, vârtejuri și-împotmoliri
iubire
e un cuvânt atât de mare încât puține inimi reușesc să-l cuprindă în întregime
și toate celelalte se mulțumesc cu surogate, coji, firimituri
convinse că au cucerit Everestul
moarte
teamă, spaimă, furie, frică, nimeni nu poate să o ignore și puțini sunt cei ce o iubesc cu adevărat
dar iubirea adevărată nu înseamnă să i te oferi plin de ignoranță și așteptări
adevărata iubire înseamnă înțelegere și este de o profunzime incalculabilă
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fanfaronul
Nas mare și turtit, atitudine pompos-sfidătoare;
O imagine de tavernă, damblaua la drumul mare,
Plin de coșuri: un recurs la accesele de desfrânare
Ale lui Falstaff; pe obrajii tumefiați, lățindu-se, o culoare
Flasc movalie: inoportun, în cizme cu scârț și cu cercel
În ureche, cu centură lată și catarame care, nene,
Zdrăngăne când, purtând inutile mănunși jegoase, el
Trece pe lângă tine cu mantie neagră și pălărie cu pene.
Armii amenințările-i mărșăluind în batjocoritoare cuvinte;
Iar jurămintele, de mari ticăloșii pline cap-á-pie;
În priviri și-n gesturi adie fluturarea sabiei, fierbinte,
Și-n jurul lui se-ațin toate războiele care sunt și vor fi:
Pe unde umblă nu-i lipsă de încăierări niciodată,
Nici de târfulițe durdulii care-n preajma-i să stea roată.
poezie de Madison Cawein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
La pârâu
Venea pe deal, voios cântând
Flăcăul;
Pe-un umăr coasa legănând,
Venea fără nici un gând
Flăcăul;
Dar iată-n drum îl află râul,
În drum, în drum, dar ce-i în drum?
Pârâul;
Așa de lat și chiar acum!
Dincolo câmp și lan și flori,
Ei, cată!
Și doine și secerători;
Pârâu-i lat, și să nu mori?
Ei, cată!
Și-n grâu, ei, bată-mi-l să-l bată!
În grâu, în grâu? Dar ce-i în grâu?
O fată
Înoată-n spice până-n brâu.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desculț prin noroi...
Astăzi mergând desculț prin noroi
Îmi dau seama că sunt pe pământ oameni goi,
Dezbrăcați de bun simț, ne-mbrăcați în iubire
Umilind pe cel mic, neatinși de simțire.
Înveliți fastuos în veșminte bogate
Sclipind insolente și neasortate
Ce nu simt și nu știu ce e frica de boli
Și cultivă voit incultura în noi...
Inculți și bolnavi nu stau în spital
Prostia nu doare, nu are final,
Nici leac nu există și nu au scăpare,
Nici o carte deschisă nu-i ridică spre soare...
Își ridică prin gropi statui din orgolii
Și-așteaptă ovații, urale, elogii,
Nu au nici o urmă de respect în cuvinte
Ci au doar un vid în suflet și minte...
[...] Citește tot
poezie de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am deschis și închis uși
Am o întrebare mereu nepusă:
de ce nimeni nu m-a iertat pentru ce n-am făcut
și nici nu m-a lăudat pentru reușită?
M-am descurcat singur peste tot printre străini,
unii au fost apropiați și adevărați susținători
niște mentori păstrați în amintire
la care mi-am așezat sufletul în palmă,
la fiecare deschizătură de poartă-n orizont.
Alții m-au înconjurat cu invidie ascunsă:
îmi ofereau totul când n-aveam nevoie,
dar nu-mi ofereau nimic când îmi ardea buza,
îmi venea să-mi strig uneori disperarea
într-un conclav de surzi, indiferenți
ce postau pe față un surâs batjocoritor.
Am deschis și închis uși fără să scârțâie
mi-am umplut cu rezerve fântânile
și le-am smolit când a fost nevoie,
să găsesc vâna de izvor limpede și adevărată.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu un înger
1. îngerul avea un ochi în frunte
cu privire dogoritoare
desfigura
clădirile epileptice
2. se rostogolea în parcuri -
batjocură copiilor;
îl alungau cu rîsete de plumb
3. adesea hoinărea prin lanurile
de porumb ca o sperietoare
spintecînd burțile
ciorilor
4. serile se îmbăia în puhoaie
mîloase
binecuvînta
păsările întru moarte cu sori
5. se visa într-o altă viață
[...] Citește tot
poezie de Ștefania Hănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lenea
Eu sunt Lenea!
Și-am venit la adunare
S-o reclam pe-o doamnă care
M-a făcut "Cucoană mare
Care n-are de måncare!"
Vai de mine! Ce rușine!
Ea să-și bată joc de mine!
A! Dar am uitat să spun
Că această doamnă care
Spală, calcă și gătește
Și... pe seama mea cârtește
Hărnicia se numește.
Vai de mine! Ce tupeu
Să îmi spună tot mereu
Să mă spăl, să mă-ngrijesc,
Părul să mi-l descâlcesc,
Rufele să le cârpesc;
Să gătesc și să fac patul,
Să învăț și să șterg praful.
Recunosc! Am dezordine-n sertare
[...] Citește tot
poezie de Alina Sorinela Didu din Călător în Lumea Versului (2 februarie 2015)
Adăugat de Alina Sorinela Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre batjocură și cuvinte, adresa este: