becuri şi suflet

Vino

Ce ai făcut tu,
iubire?
Ai stors cuvântul
de ultima lui putere.
De ce îl laşi să moară
lăsând în urmă lacrimi?
Suntem simpli paşi de cuvinte,
simplă amintire.
Lumea a dispărut în tăcere.
Ele, cuvintele nu mai sunt.
Au rămas amintiri,
în sunete pe portativ,
gol de conţinut.
Inima plânge şi...
m-am pierdut pe mine
din cuvânt.
Mă caut în rătăcire
încercând să înşurubez becul
să luminez lumea.
Te caut pe tine

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (14 februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capete aplecate într-un genunchi

de-ar picura puţină ambrozie din cer
şi smirnă
pe umilinţă,
oamenii n-ar mai umbla cu capul în piept,
cu pâine mucegăită
prin buzunare,
cu becurile stinse de sărbători,

cheile lumii sunt undeva pe fundul
unui vulcan explodând,
e mai greu e prevedea trecutul decât
viitorul,
prezentul e în stare de veghe,

mă chinuie un fel de iarnă,
parcă-i o moarte mai lentă,
abstractă tortură,
ieşită dintr-o lungă agonie a duhurilor nebune pe
Pământul sterp şi lacom,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu. Nu ştiu ce parte din viaţă urmează

Poate-s doar umbrele care mă contabilizează.
În camera sufletului, destul de mică,
aveam puţine lucruri, mai nimica.
Presimt că asta-i tot ce mai contează!
În camerele mari din inimă
dedicate sentimentelor delicate,
abia acum am făcut curat.
Aici, era o colecţie de gânduri ruşinoase!
Dincolo, un insectar de idei inventate,
aproape vii, care încă mai urinau!
La geam era o gheretă cu tejgea:
consignaţia mea cu vise-mprumutate.
Am aruncat toate deşertăciunile,
am pus becuri, şters praful, perdele...
am stropit cu aghiasmă, am tămâiat;
acum toate sălile astea mari sunt goale.
În mine văd tot mai bine un om împăcat
şi simt lumina şi rostul creaţiei...
A trecut un sfânt tăcut... şi m-a înfiat.
Pentru el făcusem curat!?

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbare

o alee în plin soare...
în plin soare drum urban...
cârciume şi aprozare,
becuri reci, faruri, cişmea...
pe o insulă de bancă
gâlcevindu-se de zor,
lumea verde, lumea albă,
lumea ne-luminilor...
un pustiu de simbolisme
încărcat de populism/
jar în sufletul muierii
captivată în comunism,
al bărbaţilor privire
pe întinsul inelar
scurgea din a mea pieire
prelingea din rana mea
către nimenii cu rufe
atârnate peste stâlpi
ce strigau eliberare
de parcă poţi, neputând

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colaj

ne vom intalni poate
intr-o alta poveste
mai rabdatoare cu timpul si cu oamenii
happy end...

pana atunci
o sa-ti trimit all my loving
printr-o papusa voodo
pe care o sa o mangai
in fiecare seara.

zilele isi zdreleau fiecare intelesul
in mizeria asta apatica
de pe strazile zilelor,
ajungeau la noi
second hand
izinite, purtate
ca si cand am putea
trai niste zile bolnave.
sufletul meu s-a gandit sa te caute

[...] Citeşte tot

poezie de Ruxandra Stănescu
Adăugat de Diana Melania Grigorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine să mai deschidă ferestre pe lună

când toată lumea e ocupată cu driblatul iernii
până şi oamenii de zăpadă devin luptători galactici
o sumedenie de stele verzi pe cine ştie ce păşuni
se luptă să înflorească precum trifoiul cu patru foi
înainte de orice alt potop
iar eu mă chinui cu un amnar pe o iască de suflet
să aprind beculeţe în univers
prin cine mai ştie ce coridor supus întunericului
îmi descarc licuricii greierii cosaşii
de fluturi poţi să te ocupi tu că ai ochii frumoşi
apoi îmi întind cerul să odihnească un pic
între două furtuni parcă din ce în ce mai lungi
şi un armistiţiu preţ de un curcubeu
nu ştiu dacă pasărea de foc şi-ar vinde zborul
pe o lume albastră
cum nu ştiu câţi copaci şi-ar dori să ardă
doar ca să pot visa eu
.
între timp descânt codrilor de muguri
şi îmi ascut securea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte zile de vară

în plină vară noaptea nu încetează să cadă

// nu, nu scriu despre moarte //

scriu despre lumina de pe străzile iaşului

care străluceşte ca un bec incandescent şi transformă culorile

/

se vede cum asfaltul s-a facut negru

sufletele copiilor roşii

inimile noastre albastre

şi roţile se învârt/ mergi în urma unei maşini ca un câine pe care stăpânii l-au abandonat

aceea e maşina în care ţi-ai uitat copilăria

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mădălina, Magdalena...

Putem juca teatru, o viaţă
Fără de şcoală de-actorie?
Suntem cu toţi, artişti, paiaţă
Şi rol jucăm, şi datorie?

Avem faţete neştiute,
Purtăm, toţi, măştile de bal?
Doar îndrugăm, vrute, nevrute?
Suntem, de-un simplu teatral?!

Nu avem simţuri, de-altădată,
Nu suntem "live", ci doar "play back".
Trup de "plastii", faţă fardată...
Aprindem sentiment, ca bec...?

Ne mor artiştii adevăraţi,
De proşti ce suntem, nu-i iubim.
Îi ignorăm. Doar de-s plecaţi
Îi plângem, dar şi-atunci minţim!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajun neromanţat

Din sus, din deal, pâlcuri se arată; pătrate strâmbe de nuiele
Sau ţambre, ce abia se ţin să lase dâre de căruţe,
Ce nu se văd... ba sunt, de sprijin pe la polate de căsuţe,
Ce în câte-o rână agaţă cer, cu fum 'n fuioare albe-albăstrele.

O ceaţă parcă ar da să-ntreme din ţevi de monştri, cum tractoare,
Pe asfaltul plin de nume stranii, pe lucii table, Benz ori Jeep,
Ce se adună, câmpuri pline -nici cuşma să ţi-o pui nu-i chip-
Şi se-umplu daruri, roabe pline... Mult peste deal, la strada mare!

La locul liniştei e-un molcom, parcă bătrân de atât uitat,
Doar răscolit de-un scârţâit de lanţ pe roată de fântână,
Ce-o duce în spate, parcă toată pe-un lemn, spinare de-o bătrână...
Şi-n aer lin ecou străbate; jertfă, un guiţ întârziat.

Lumini de zâmbet colorate şi bolta în depărtări o aprind
Şi alaiuri, parcă toate june, se înţes la mese în grupuri şic,
Privind prin sticla străzii o lume, fără de griji... zărind un pic
Parcă un moş, ce nu-i Crăciun, cu un sac rupt, plângând cerşind.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scântei din divin

În noaptea ce răsare şi-n stele care pier
Se vede Luna plină, un splendid giuvaier
Un bec ce luminează pe fruntea obosită
Cu grijă şi mâhnire adesea pardosită.

Ridică-o clipă ochii spre bolta cea cerească
Nu te lăsa învins de temerea lumească
Că dincolo de lume şi dincolo de moarte
Există o altă viaţă şi nu e prea departe.

Se spune din străbuni, din vechile răstimpuri
Că duhurile noastre din mii şi mii de timpuri
Străbat tot Universul şi ne şoptesc în gând
Că vii suntem mereu şi nu murim nicicând.

Suntem fii ai Luminii şi suntem o Creaţie
Scânteie din divin în orice respiraţie
Născuţi pentru a învăţa şi pentru a iubi
Cu tot ce e frumos a ne împodobi.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!