Poezii despre bere și moarte, pagina 2
Pamflet despre militari
Noi nu putem muri
Decât de plictiseală,
Și vine înc-o zi
Când focul de afară
Ne face campioni
La halbele cu bere
Și-aduce deseori
Mulțimea de plăcere.
Cu militari în termen
Se scriu catrene-anume
Pentru cei cu greșeală,
Ori cei în misiune
Sunt reticienți la multe,
Amenzi și munci făcute
Iar când înțeapă-n vers,
Sunt conectați la stres.
Cu militari în termen
Se schimbă rațiunea
Căci ei în orice clipă
Vor să salvează lumea.
[...] Citește tot
pamflet de Ileana Nana Filip din Sub ochelarii unui papuc umoristic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertăciune
deșertăciunea zilelor ce trec
imprimă fast solid suspiciunii
că nopțile numai atunci au farmec sec
când curg ușor ca fumul din tăciune
când totul se transpune-n vag concis,
concisul vag în iz de-amărăciune
și curge lin ca umbra unui vis
cu Olandezul Zburător drept tracțiune
când voci străine-îmbie ochiul meu
s-aleagă puritatea transcendentă
a anilor ce curg instantaneu
într-un ocean de vreme decadentă
când nu mai am cârlig de abordaj
și Stixul mă îmbie în genune
aș vrea să curg prin sonde de foraj
chiar și cu riscul să renasc deșertăciune
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (20 aprilie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Onorat ești
că vei fi vânat de un prinț
adevărat din liechtenstein
aproape accepți să tragi
un joint adevărat cu el
ai dori să-i vezi coroana
și să faceți un selfie
îți vine să-l servești cu fragi
și mure și miere dintr-un stup
din apropiere de cătarea puștii
miroase a bere străină răsuflarea
și cârnați fini și scumpi
îi dai de înțeles că-i oferi pieptul
să tragă sănătos
să te ochească atent
privirea ta e apoasă
te întinzi mândru în tufiș
cerul se va prăbuși
mirosul de pădure inundă plămânii
e ultima dată când mai tragi aer curat
miroase și a praf de pușcă
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara la țară
Locuința mea de vară
E la țară...
Acolo era să mor
De urât și de-ntristare
Beat de soare
Și pârlit îngrozitor!
Acolo, când n-are treabă,
Orice babă
Este medic comunal.
Viața ce aci palpită
E lipsită
De confort occidental.
Nu exista berărie,
Nici regie...
Doar un hoț de cârciumar
Care are marfa proastă
Și-o nevastă
Ce se ține c-un jândar'.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mesele bătute
de lumina unui soare suspect
de roșu cum vezi în filmele
science-fiction americane
erau flori pentru bolnavii
din salon atinși de vreo toxină
scoasă special dintr-un laborator
alături de pahare ciobite resturi
de pâine unsă cu de toate
se întind muștele negre și leneșe
la capăt de eprubete transparente
sunt la capul bolnavului ostentativ
și-i amintesc că va fi absent
de la întrunirea familiei când va muri
încet fără idei multe vegheat
de-un păianjen nu prea mare
dintr-un capac de bere metalic
pe mesele mirosind a dezinfectant
curg petale de crini albi ca chipul lor
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul melcilor care merg la înmormântare
La înhumarea unei frunze
Au plecat doi melci prin toamne
Au cochiliile cernite
Și panglici de doliu pe coarne.
Treceau cum trec melcii în doliu
Prin cea mai tomnatică seară
Dar când în sfârșit au ajuns
Se făcuse a primăvară
Frunzele care fuseră moarte
Înviaseră toate deja
Iar melcii ( erau doi mi se pare)
S-au pus ofuscați acana
Când soarele iată apare
Și spune pe-un ton radios
Nu vă fie cu supărare
De ce nu vreți să stați jos
Luați și o halbă de bere
Dacă așa v-ați decis
Și luați de vă face plăcere
Și-un autocar spre Paris.
[...] Citește tot
poezie de Jacques Prevert, traducere de Octavian Soviany
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelegere
văd lucruri nevăzute celorlalți prieteni ce mă cred
nebunul de pe tabla de șah a terenului de supraviețuire
oamenii stau în frigider aliniați în rând cu
sticlele de bere și micii tradiționali picanți
mi-a plăcut matematica între minus și plus
infinit
n-am știut să iubesc secțiunea periculoasă din calculul
de rezistența materialelor
deci am ajuns un jalnic boem inginer ratat
nu-mi plac mașinile, îmi plac răsăriturile și mai ales
apusurile, pentru că mă seduce moartea
unde eu o găsesc pe frumoasa Minerva
în haosul hulpav al dorințelor de carnivore hămesite
caut un algoritm limpede, ușor de scris pe o plajă întinsă
la marginea mării și la marginea pământului
simplu și clar ca un scâncet de nou născut
ce seamănă izbitor cu ultima suflare a unui
muribund.
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ophelia, bff
Când te-am luat de mână în taxi
am simțit degetele tale ca o prelungire a sinelui,
un adevăr cast și fragil, o victorie a mea să te pierd
și înainte, când vorbeam la masa rotundă, degetele
strânse în jurul dozei de bere irizau mici flame
care mă făceau să tresar și să dau răspunsuri tâmpite
despre renaștere, că drumul în sus și în jos e același, probabil
ca mângâierea, că numai prin persuasiune Adam s-a lăsat părăsit de Elohim
cu toate că singurul lucru care mă interesa era traseul flamei
în jurul gâtului unde o venă pulsa în sus și în jos
și m-am temut pentru tine, ani în șir te-am jelit,
dar acum știu că ea se apropie, ca o poetă de moarte,
și încerc, lovind cu degetele pe volan,
să-mi amintesc melodia ce sfâșia noaptea în care am plătit cursa.
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roman
I
La ani șaptesprezece, nu ești defel serios.
Lași naibii, într-o seară, și țapi și limonadă:
Ieșind din cabaretul cu lustre, zgomotos,
Te duci sub teii-n floare ce cresc pe promenadă.
În iunie, spre seară, e-atât de-nmiresmat
Văzduhul, că-nchizi ochii adesea, de plăcere.
Orașul nu-i departe, iar vântul încărcat
Cu zgomote miroase a viță și a bere.
II
Te uită, o fâșie de-azur, cât un arnici,
S-a agățat de-o creangă: o stea răutăcioasă
O-mpinge și, cuprinsă de-un dulce tremurici,
Pe boltă se topește, subțire și lăptoasă.
Șaptesp'ce ani! O noapte de iunie! Pierdut,
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săptămâna bețivului
Lunea, e după beție... Nu lucrez, nu-mi place mie!
Marți postesc, în cinstea ei... Miercuri bere, mititei.
Joi amantele mă cheamă. Merg să las darea de seamă.
Vineri nu lipsesc de-acasă. Sâmbăta mi-am luat o plasă.
Deci de-acasă, chiar de-ncerc, nici de-al dracu n-am să plec.
Am pierdut la păcănele. Păi vedeți?! Dau de belele...
Este lucu hotărât. N-am să plec pentru atât.
Și duminica, zi sfântă. Jur pe cruce, nu muncesc.
Pot să intru în păcate. Săptămâna o sfârșesc
Și să fiu un sfânt, spun vouă,
Beau decât la masa mea. Și nevastă-mea muncește
C-a ajuns ca vai de ea.
Munca te înnobilează?! Hai sictir! M-am săturat!
Las pe alții să muncească...
Vreau când mor, să mor de beat.
Cum de mult este la modă,
Prazu-n scopuri imorale,
Pana mea și un praz verde
Nici în cot nu mă mai doare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bere și moarte, adresa este: