Poezii despre biblioteci și existență, pagina 2
Polițiștii elitiști, de "elită"
Mulți poeți de pe "feisbucă" se făcură polițiști.
Critică de le sar plombe, nu ai dreptul să exiști!
Se organizează-n găști și se-ntrec în osanale,
își spun pe rând of de of, mai târziu, își dau la gioale.
Draaagii! Nu pot să respire de atâția "impostori"
care nu-i ridică-n slavă și nu îi proclamă: sori,
corcoduși ai poeziei, geniali, inconfundabili,
maiorești și călinești, "culturiști" inegalabili!
Au și țeasta-n pătrățele, de cât s-au tot străduit
să vâslească-n orice vreme, pentr-un vas împotmolit.
Pătimași, (mai rău ca mine, când cred că scriu vreun pamflet)
se umflă și fermentează ca gogoșarii-n oțet.
Sunt de toate pentru toți: poeți, critici, (tr)a(n)spiranți.
Toți se cred inegalabili și al naibii de șarmanți.
Rătăciți, fără tăgadă, de lotul de "erudiți",
Urlă ca lupii la stână, crezându-se-ndreptățiți.
[...] Citește tot
pamflet de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglindiri... în cioburi
Mi-am scos din suflet la mezat
Cu gând să facă toți la fel
Și doar mă simt ostracizat
Mă pedepsind, fără vreun țel.
N-am ascunzișuri de substanță,
Trăiesc în limita rușinii,
Am crez de minimă importanță
La tot... Că-s parte omenirii.
Aștept cu sufletul la gură
-De când din naștere sunt parte-
S-avem aceeași aventură,
Că-n fond nimic nu ne desparte.
Dar nu-i răspunsul pe măsură,
E lumea toată mitomană...
Se practică ades "arsură"
Justificând-o "cleptomană"?...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Protestul hominizilor
În urma anecdotei, vădit răutăcioasă,
În care o maimuță, plină de păr și grasă
Ne ține nouă lecții de cum ar trebui
Să fie omenirea, bătrâni și-ai săi copii
Acuma Epigonul, acest Conceatu Petre
Vine cu o ripostă, scrisă pe patru pietre:
"Distinsă asistență, vă rog să fiți atenți
Că de pierdeți ideea, rămâneți repetenți!
De la-nceputuri lumea, în orice conjunctură
Ar fi fost așezată, pietroi pe murătură,
A traversat momente de grație, nasoale,
Cu molime și ciume, potop, la deal, la vale
Imperii hrăpărețe, popoare înrobite,
Capitalism, sclavie, politici prohibite,
Explozii nucleare și încălziri globale,
O glaciațiune, scandaluri sexuale,
Demografii crescute și prăbușite-apoi,
Moralități defuncte și mult, prea mult noroi...
Știu, o să-mi ziceți: bine, dar n-ai și chestii bune,
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (11 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste de vară de demult poem de dincolo de sistemul solar sau despre felul în care poezia străbate cosmosul
astă-vară el avea atât de multă nevoie de mine încât pentru el
numai pentru el am început să scriu istoria lumii
prietenii mei de demult au venit la mine
s-au așezat în juru-mi și am început să le citesc poezii
polina se bătea cu geraldine
se trăgeau de părul verde și o poezie romantică
se-ntorcea în lesbos
eu nu eram de acord cu ele
și le-am măsurat cosițele
până când ele și toate fetele de care mă îndrăgostisem
cândva mărșăluiau prin viața-mi cu pas vioi
un om este egal cu un om
un poem este egal cu un poem
dar un om și un poem nu este egal cu un om și cu un poem
se ia o carte de pe primul rând din biblioteca maharadjahului
și se observă felul în care lumina plăpândă a poeziei devine farul din Alexandria
după aceea după ai văzut de foarte departe lumina care ți s-a oprit în gene și nu mai poate înainta decât exact așa cum spune un mare campion escaladând un mușuroi de furnici
stabilind felul în care furnicile își fac provizii pentru suflet
te odihnești puțin
îți tragi sufletul la perfectul simplu
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți-vă pe tunuri
Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditației,
Al speculației,
Al filozofiei.
Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.
Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele și-n nopțile vieții mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Și nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roșie,
De care s-au învrednicit toți actorii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre biblioteci și existență, adresa este: