Poezii despre bogăție și moarte, pagina 2
Moartea
De ai cânta la liră mai céva ca Orfeu,
De ai fonda religii, om venerat ca zeu,
De-ai fi-nțelept ca Solon, ca Einstein de deștept,
De-ai fi viteaz ca Hercul, ca Solomon de drept,
De ai avea-n puterea-ți, supusă, lumea toată,
De-ai fi bogat ca Cresus, tot o să mori odată.
poezie de George Budoi din Viața și Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (22 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa moare viața
ești bogat și totuși nu ai nimic
și asta pentru că
nu îndrăznești să te uiți
înlăuntrul tău
nu îți privești soția și nici copiii
cumperi lucruri de nimic
lumea se învârte în jurul
banilor tăi
de Dumnezeu nici că îți pasă
noaptea pășești printre morții din gînd
care nu îți dau pace
te micești pe dinlăuntru
de ură și invidie inima
ți-e prinsă pe sloiuri de gheață
nu mai e loc de nimic
nici chiar pentru tine însuți
de la o vreme ți-se face frig
de dincolo de zid privește Dumnezeu
dar taci...
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Elan
Sunt numai o verigă din marea îndoire,
Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar
Un roi de existențe din moartea mea răsar,
Și-adevăratul nume ce port e: Unduire.
Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut
De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare,
Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare,
În largul vieții revarsă un trecut.
Din călătoarea undă, din apele eterne,
Îmi însușesc vestmântul acelor care mor,
Și înnoit și ager alerg subtil fior
Prin săli orgolioase ori umede caverne...
Și astfel, în pământuri croindu-mi vaste porți
Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată,
Aduc Înaltei Cumpeni povara mea, bogată
De-atâtea existențe și tot atâtea morți.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru fiul meu
Când foamea n-are margini
Celui sărac nu-i spune
Să-și verse peste suflet
Un cer de gânduri bune.
Când arde-ntreg pământul
Celui bogat nu-i cere
Să-și verse peste rană
O lacrimă de miere.
Dar socotește-n taină
După tipicul minții
De ce se sparge gheața,
De ce ne mor părinții.
Și-ai să descoperi singur
La cuvenita vreme
Că poate sta sub săbii
Doar cel ce nu se teme.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele două surori
Destrăbălarea este cu Moartea soră bună,
Darnice în săruturi și pline de vigoare,
În zdrențe îmbrăcate, oribile fecioare,
Al nașterilor țipăt ele nu știu cum sună.
Poetului sinistru, dușman cu căsnicia,
Al iadului curtean, gheenei favorit,
Din gropi și lupanare lui i s-a năzărit
Un pat ce remușcării nu i-a primit solia.
Iar racla și alcovul în blasfemii bogate,
Ne dăruie pe rând, ca două fete bune,
Plăceri îngozitoare și desfătări păgâne.
Când vrei Destrăbălare cu brațe necurate
Să mă îngropi; și Moarte, tu când o s-altoiești
Chiparosul tău negru pe mirții ei funești?
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 67
De ce-ar trăi în imoralitate
Girând-o astfel cu a lui prezență,
Justificând netrebnice păcate,
Gătindu-se cu-această indecență?
De ce obrazul să-și sulimenească
Să pară mort, când fața lui e vie
Și frumusețea lui să urmărească
Să fie umbra florii de hârtie?
De ce-ar trăi, când și Natura piere,
Lipsit de sânge viu să-i curgă-n vine?
Acum, el este singura-i avere,
Căci din ce-a dat, puțin îi mai revine.
De-aceea îl păstrează, ca s-arate
Ce bogații avea în vremi uitate.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța în ziua de mâine
Mâine și iar mâine; și de mâine, mâine;
Astăzi e durerea, mâine fericirea:
Astfel crede-acela care n-are pâine,
Astfel și bogatul: Toată omenirea
Crede și așteaptă mâine-ntr-ajutor!
Dar ăst mâine oară când se isprăvește?
O, ce rătăcire! Mâine, e vecia.
Astăzi, este viața, cât omul traiește:
Astăzi, e-ntristarea; Mâine, veselia:
Viața, este vrajbă; Moartea, e amor.
poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce uităm
O, de ce uităm, de ce uităm
șoaptele, privirile, căldura
care frig pupilele și gura?
Obosim cu timpul... înghețăm...
Amintirea n-are-atâta cer
pentru morții inimii ca fumul.
Câtorva le mai păstrăm parfumul,
Alții, repezi ca lumina, pier.
O, de ce uită, de ce uităm
Lacrimi, și surâsuri, și cuvinte?
Părăsind bogatele morminte,
Obosim cu timpul... înghețăm...
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer fără nor
Toamna mea, toamnă bogată
Frumoasă ca niciodată
Soare cald intr-o gradina
Tricolor prins in tulpina
Mere, pere, struguri copti
Fac de straja pe la porti
Asta este Romania
Pentru mine e mandria
M-am nascut si aici mor
Țara mea, cer fără nor!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicidecum
Nicidecum, nicăieri, niciodată
gândul meu altui domn nu-l aștern.
În Isus viața mea e bogată,
stea eternă în cerul etern!
Nicidecum, nicăieri, nici o clipă
nu pot fi fericit fără El.
Lâgă El, peste-a morții risipă,
voi zbura ca un alb porumbel!
Nicidecum, nici în foc, nici în moarte,
despărțire de Domnul meu nu-i.
Dacă inima nu mă desparte,
orice-ar fi, orice-ar fi, sunt al Lui!
Vom trăi veșnicii de iubire,
mii de ani, zeci de mii, mii de mii!
Când o clipă cu El e-o uimire,
ce va fi, ce va fi în vecii!
Va veni Prințul Păcii divine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bogăție și moarte, adresa este: