Poezii despre bogăție și viață, pagina 2
Murind... de iubire
Nicicând trăisem să apuc vreodată,
Pe cerul vieții, iubirea clipocind...
Dar înțeles-am că viața este-o plată,
Pe care o trăiești numai murind.
Nicicând nu apucasem să m-arăt cum eu eram,
În plenitudinea-mi bogată strălucind...
Cu tine în iubire, doar visam,
Și tot visând, am iubit murind...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cules de vii
Podgoria și-a tras un văl august.
De purpură, rugină și văpaie,
Iar strugurii par ugere bălaie
Cu sfârcurile doldora de must.
Culegătorii toarnă din hârdaie
Și-mi dau din veselia lor să gust,
E-al vieții bogat holocaust
Și-un dar tomnatic râsu-mi întretaie.
Podgorie rodind cu prisosință,
Tu viață, poamă nesdrobită lin,
Aș vrea cu o năprasnică voință,
Ca strugurii într-un pahar de vin
Să te strivesc pe toată-ntr-o credință
Și-n ea să sting al lumilor suspin!
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințul Melancoliei
Eminescu file din poveste
poezie atârnând de stele
înapoi sau înainte este
un album de răni rebele
Poezie atârnând de stele
trece-mi viața pe curat
zilele cu poezii sunt grele
lung e cerul dar bogat
Trecând moartea pe curat
înapoi sau înainte este
Eminescu rege-adevărat
Eminescu file din poveste
Poezie atârnând de stele
cu tăceri Doamne rebele
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
I-am visat regi
Pe oameni i-am visat regi.
Sau i-am visat împărați.
Aș vrea să rămână în veci,
Din Univers, cei mai bogați.
Aș vrea, noi oamenii, să fim
Purtători de viață mereu.
Planeta s-o îngrijim,
Să credem în Dumnezeu.
poezie de Dumitru Delcă (3 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu n-ai nimic
Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogății, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viață,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfață,
nici haina cea măreață,
dar tot ce ai e sfânt!
Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.
Tu n-ai nimic sub soare
și toți te râd mereu.
A lor e-a vieții floare
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amar
Oh, cât am fost de păcătos
în viața asta de prisos
Cât am iubit și cât am fost
în dragostea mea fără rost
Cu bani puțini și generos
Cu cel bogat și cârpănos
Dând bob de bob un plâns frumos
mici perle porcului sârmos
Acum te-apleacă, și de jos
culege-ți trupul os de os
și du-te'n codrul neguros
și fă-ți prieten un bot-gros
sau du-te'n vântul mânios
și plângi încet sau furios
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am multe bucurii
Zâmbește soarele în dimineți la mine
Lumina lui pătrunde-n al meu gând
Făcându-mi zilele ușoare și senine
Și trecerea frumoasă pe acest pământ
Prin raza lui trimite stropi de fericire
Din-naltul cer albastru sclipitor
Făcându-mi viața plină de iubire
O viață ce-o trăiesc fără de nor
Și viața-mi-e ca fulgul de ușoară
Nu am nimic astăzi de regretat
Și orice zi o văd ca prima oară
Când soarele pe cer mi-a luminat
Când norii se adună peste viață
Nu mă pot plânge, sunt același eu
Căci știu că undeva în dimineață
O rază-mi va trimite Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Vasile Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
Octombrie a ajuns
aproape de final, tăcut, ușor
și pe vârful piciorului.
Aducând multă culoare în peisaje,
miros de crizanteme, ploaie
și lumină senină în asfințit.
Octombrie este mirosul de ceață,
de recoltă bogată în legume, fructe,
și de frunze colorate în mii de culori.
Asta îmi încălzește inima....
Simplitatea e farmecul vieții.
poezie de Eugenia Calancea (23 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 67
De ce-ar trăi în imoralitate
Girând-o astfel cu a lui prezență,
Justificând netrebnice păcate,
Gătindu-se cu-această indecență?
De ce obrazul să-și sulimenească
Să pară mort, când fața lui e vie
Și frumusețea lui să urmărească
Să fie umbra florii de hârtie?
De ce-ar trăi, când și Natura piere,
Lipsit de sânge viu să-i curgă-n vine?
Acum, el este singura-i avere,
Căci din ce-a dat, puțin îi mai revine.
De-aceea îl păstrează, ca s-arate
Ce bogații avea în vremi uitate.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța în ziua de mâine
Mâine și iar mâine; și de mâine, mâine;
Astăzi e durerea, mâine fericirea:
Astfel crede-acela care n-are pâine,
Astfel și bogatul: Toată omenirea
Crede și așteaptă mâine-ntr-ajutor!
Dar ăst mâine oară când se isprăvește?
O, ce rătăcire! Mâine, e vecia.
Astăzi, este viața, cât omul traiește:
Astăzi, e-ntristarea; Mâine, veselia:
Viața, este vrajbă; Moartea, e amor.
poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bogăție și viață, adresa este: