boi şi religie

Voi mă iubiţi

E disonant şi inestetic,
Ceapa şi crapul în tigaie
Fac un imperiu, de mălai e,
caută chiştoace în tomberoane,
Iar Aleihap cântă Yorbane,
Socrate a pierdut pinaclul,
Înţeapă Ateh numai cu acul,
Cine scoate dinţi de argint,
Foc şi iar foc, strigă un Blind,
Dragoste vrea şi ornitorincul,
omul are stil doar cu stângul,
boii soarelui cu sârg
Trag de un astru, vin fete la târg,
Scutură cetina, fără să văd,
Caut pacea şi în prăpăd.
Fetele vin dinspre Corint,
Eu le sărut pe rând sau sărind,
Pace-n infern, pace în rai,
Doamne, de ce ne promiţi ce nu ai?
Bătrân cerşetor, ai datorii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet în izolare. - Varianta a 2-a

Foaie verde dă cicoare,
Dă când stau în izolare,
Nu-i zi dă la Dumnezeu,
Să nu mă cert cu al meu!
După ce că stă degeaba,
Şi doar io fac toată treaba,
Comentează... "cu năduf",
Parcă mă-sa-l ţinea-n puf...
A uitat când mânca terci,
Face nazuri la ciuperci,
Şi se vaită, vai de mine!
Bă, dar nu i-ar fi ruşine?
Ziua-ntreagă dă cu bere!
De-ar amesteca cu mere,
... Cât ar fi ziua de lungă,
Ar tăcea şi-ar sta pe budă.
Dar îmi stă mie pe ţeastă,
"Nu ştii nimica, nevastă!"
Dânsul? Priceput la toate,
Dar să fac-un plod nu poate,

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoltă de noiembrie

Ce dacă fur?
Ce dacă sunt laş?
Ce dacă sparg soarele ca pe-un ou
Şi-i vărs gălbenuşul pe oraş?

Ce ştiu eu decât să plâng?
Ce dacă gura mea nebună
A muşcat carne din lună?

Anii mi i-am pierdut prin amintiri întunecoase,
Am jinduit toată viaţa după lucruri frumoase.
Am hoinărit cu sufletul încins în sfoară
Şi tinereţea mi-am măcinat-o ca o moară.
Din clasele pe care plângea igrasia
M-am înhăitat cu visul şi cu poezia.

Ce folos însă, că mi-am cântat tainele,
Eu căruia visul i-a furat hainele?
La ce mai sunt bun?
Ce speranţe, ce tristeţi am avut eu

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Virgil Carianopol
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară moldavă

Sară lină şi domoală...
Norii duc lumină'n poală.
Peste lan, a prins să curgă
Apa veacurilor murgă.

Boii, bând, răsfrâng în iazuri
Truda grea de pe grumazuri.
Şi-i atâta necuprins...
Numai zare, – numai brâe, –
Parcă Dumnezeu a'ntins
Plutitoarea lui tămâie.

Sub lumina ca o veghe,
Ţara s'a culcat pe zeghe.
Peste anii ei cei mulţi,
Ca o turmă fără număr,
Au trecut români desculţi
Robi cu soarele pe umăr. –

Svon adânc, ecou rotat, –

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Ciubotăraşu din Însemnări ieşene", Anul II, vol. IV, nr. 17-18, 15 septembrie 1937, p. 237-238
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să-mbătrânesc

Nu vreau să-mbătrânesc şi nici să trec
Prin lumea asta... ca o nălucire,
Cu munţii şi izvoarele petrec,
Străfulgerând adâncuri de iubire.

Pe umăr port... tăcerile şi vântul,
Privirile îmi sunt săgeţi de foc,
Buzele ştiu sărutul şi cuvântul,
Iar sufletul mi-l vând la iarmaroc.

Dansez cu lupii iernilor, pe creste,
Sunt pustnicul uitat... şi neştiut,
Păcatul credincioaselor... neveste
Şi fumul ireal din aşternut.

Nu vreau a-mbătrâni, la mânăstire
Mă duc aşa, ca orice muritor,
Ce caută puteri... şi mântuire
În ruga inefabilului zbor.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărăecoul

după moarte
şi condamnarea la groapă
normal
unii îngraşă viermii sau îi adapă cu apă
din burtă
unii îl îngraşă pe
petru pe îngeri pe sfinţi
unii îl hrănesc pe fiul
fecioarei care ţine dietă (fiind remarcată)
unii pun carne pe duhul
sfânt (?!) unii
îl îndestulează pe dumnezeu -
în pământ
pentru sătănel (un căţel)
rămâne numai legătura in
estetică de oase
murdare. sumare. c-un veşnic citat
ştanţat în scârbă pe-un omoplat: ai
văzut, fraiere, dacă faci
pe nebunu şi latri

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Repar cercuri. Într-un
atelier arhaic
pe care Dumnezeu mi l-a
făcut
din chirpici de eternitate
şi lumină proiectată
din pălării de floarea-nopţii.
Fiecărui cerc rănit de
pătrate,
unghiuri,
dreptunghiuri
şi alte cauze care nu înghit
puritatea rotundă a
boabelor de rouă
îi ung articulaţiile cu
lapte de capre păscute
în Măiagul Gorjului.
Cînd eram fir de iarbă
răsărit
pe mormîntul moşilor şi

[...] Citeşte tot

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul eminescian

Timpul eminescian
A fost "luceafăr" pentru noi.
Multe poezii scriam,
Sau pictam "Carul cu boi".

Sculptam infinitu-n piatră,
Nu-l lăsam să cadă pradă.
Eram mai stăpâni pe vatră,
Din cuvinte făceam spadă.

Am stat de strajă ţării.
La Dumnezeu ne-am rugat
Să nu ne dea uitării.
Luceafărul ne-a luminat.

Dar, când Luceafărul s-a stins,
În ţară multe au apus.
Monotonia ne-a cuprins
Şi tot ce-am creat, s-a dus.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezgust

Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ţinte,
"On target" denumite, în snob de nou model,
De aşcoliţi ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat şi bou e-ou... din viţel!

Şi-i multă mult minciuna, tupeul cu hoţia,
Că-s devenite merit, cu titluri de nobleţe,
Ne păcălind şi ţara, pe cel ce dă simbria...
Şi moare un neam... odată, predestinat să-nveţe?!

Mă jur pe toţi strămoşii s-audă, să-i trezesc
Din os sfinţit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârşesc
Ruşinea dezlânată... şcoliţii-n empirism!

Estomacabil simţ 'n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane...
Şi-s depăşit că-s mulţi, sus-puşii de lichele,
Ce etnia îmi conduc... aleşi din proşti, cotloane!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria

Maria se preumbla,
Vreun locaş a-şi căpăta.
Jos, în sus şi iară-n jos,
Căci bătea vânt friguros.
Si-avea veştmânt de-argint
Căci va naşte Fiul sfânt.
Bună seara lui Crăciun,
Zise Maria celui bun.
Lasă-mă-n palatul tău
Ca să nasc pe Dumnezeu.
Dar Crăciun astfel grăia:
"Palatul meu nu-ţi voi da.
Du-te-n grajdul cailor
Sau în ieslea boilor,
Căci aice n-ai ce face,
Nu te las să naşti în pace".
Maria atunci plecă
Ieşi-n cale şi-alergă
Şi-un grajd mare află.
Intră, intră suspinând

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!