Poezii despre botanică și viață, pagina 2
Poeții
sunt balsamul pământului
versurile limpezesc aerul
la fel de utile că plantele
fac foto
sinteza dragostei
cuvintele lor dansează
dând vieții strălucire
cu ajutorul unui mister vechi
modelează sufletul oamenilor
poetul vorbește cu glasul
mării și a vântului
poeții sunt muzicienii secolelor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul primăverii
Cobori pe raze ce străbat în lume
ca o zeiță și îmi ești, în vis,
un dar ce cred că e din cer trimis,
spre-o nouă viață pașii să-mi îndrume.
Sărutul tău e roua dimineții
ce stinge setea unui trandafir,
iar cântul tău e-o șoaptă de zefir
venită dintr-o lume a blândeții.
Din ochii tăi se-acoperă cu verde
pământul, plantele ce se trezesc,
iar ruga ta, ce înspre zări se pierde,
aduce aripi care se grăbesc,
cu mângâieri, natura s-o dezmierde.
O, primăvara mea, cât te iubesc!
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura în agonie (sonet)
NATURA ÎN AGONIE
(sonet verii toride)
Suspină natura în agonie,
De secetă ce frunza ofilește
Și tot ogorul se îngălbenește,
În urmă lăsând țărâna pustie.
Văpaia în calea ei pârjolește
Plantele și iarba de pe câmpie,
Când curmă viața din natura vie
Și norii de ploaie îi risipește.
Căldura a încins întreg Pământul,
Sorbind apa din râuri și izvoare,
De arșița ce și-a întins veșmântul.
Pe Domnul rog să oprească dogoare,
În moarte a nu fi deznodământul
Naturii agonizând în cuptoare.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Poeții Noștri / 22.07.2022 (22 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amnistie
viața ca o iubită trișată
abandonată pe o pârtie de schi
unde cerul este mai înalt
iar tu vezi capătul drumului
acoperit cu nămeți
în tine atomi devin radicali liberi
te frângi ca o plantă de prisos
diagnosticul societății
nu încape pe rețetă
lipsește spațiu de prescris
tratamente
apetența virușilor
arde precum viermii rod
într-un fruct lovit
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara
Vântul cald mângâie marea,
Soarele dăruiește bronz,
Vacanța-și face de cap
Printre muritori,
Poveștile de dragoste
Se trăiesc intens,
Șoaptele de-amor
Se spun sub clar de lună
În cântul greierilor.
Pretutindeni culori vii,
Cerul, tablou spectaculos
În mișcare,
Predominat de seninul albastru.
Totu-n jur e bucurie;
Plante, flori, copii,
Munții numai buni de luat la pas;
Se trăiește frumos,
Se pregătesc din vreme nostalgiile
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cameră de supraveghere
eu am crezut că mi se pare
dar mătura din bucătărie
mă tot pândește
de la o vreme
îmi urmărește toate mișcările
ca o cameră de supraveghere
a serviciilor secrete ale
măturilor
îmi fac un ceai din plante
ea e cu ochii pe mine
poate că e conectată la un
centru de comandă al vrăjitoarelor
unde mi se pregătește o viață
de coșmar și o moarte violentă!..
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul iubirii
Iată din ce-i făcut simfonicul cânt al iubirii
e cântecul iubirii de altădată,
e murmurul pierdutelor săruturi ale marilor iubiri
sunt strigătele de iubire a muritorilor ce-i violară zeii.
E bărbăția fabuloșilor eroi sculată precum
tunuri antiaeriene
E prețiosul urlet al lui Iason,
e cântecul de moarte al lebedei
și imnul biruinței pe care-ntâiele raze de soare
pe Memnon nemișcatu' să cânte l-au făcut
e țipătul Sabinelor răpite
Și țipetele de feline-n junglă
e clocotul de seve-n plante tropicale
e tunetul artileriei împlinind cumplita iubire a popoarelor
talazul mării frumuseții dându-și viața
e cântecul de dragoste al lumii.
poezie clasică de Guillaume Apollinaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
XVII ( Nu te iubesc...)
Nu te iubesc ca pe-un bulgăre de sare roz, ca pe-un topaz
sau ca pe un arc de garoafe incendiind grădina.
Te iubesc așa cum trebuie să fie,-n secret, iubite
anumite lucruri întunecate, între umbră și suflet.
Te iubesc ca pe o plantă care nu-înflorește niciodată,
dar poartă-n ea lumina tuturor florilor ascunse privirii noastre;
datorită iubirii tale, o mireasmă-anume, prea de tot solidă,
se-înalță din pământ și, noptatic, trăiește-n trupul meu.
Te iubesc fără să știu cum o fac, de unde sau de când.
Te iubesc de-a dreptul, fără complexe și fără mândrie;
te iubesc pentru că nu pot trăi altminteri, ci doar astfel:
undeva unde eu nu exist, nici tu, dar atât de-apropiați
încât mâna ta pe pieptul meu devine mâna mea,
atât de-apropiați încât ochii tăi se-închid când eu adorm.
poezie clasică de Pablo Neruda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un copac
Nu-mi mai pasc mânjii miezul copilăriei
La poalele dealului,
Cu urechea lipită de calea ferată
Și plăcerea trenurilor care vor veni.
Plantele se îmbogățeau de lumină,
Iar sufletul era uns cu ierburi.
Foamea era o emoție care dădea în sete,
Apa se limpezea când bea regina florilor.
Nu mai sunt fetițele care mă iubeau,
Nici privilegiul de a ignora
Ori de a nu ști
Ca ele urcă-n trupul femeii
Alungate mai devreme.
Sunt un copac pe care-l mângaie cerul
Cu o înțelegere
Aproape omenească,
La marginea vieții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (14 mai 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
MEDITATIE...
Trupul meu e rupt din pământ
De care nu m-am dezlipit niciodată,
Din plante am cules ce e sfânt
Și dragostea mereu curată.
Pământul m-a făcut mai puternic,
Atunci când munceam din greu,
În credință am fost cucernic,
Fiindu-mi alături DUMNEZEU.
Prin pământ am căutat comori,
Pe care le-am adus la lumină,
Având satisfacții, cuprins de fiori,
Când intram sau ieșeam din mină.
Nu m-am lăsat niciodată învins,
Chiar dacă nu mi-a fost ușor,
În jocul vieții eu m-am prins,
Căci oricând viața o ador.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre botanică și viață, adresa este: