Poezii despre bufnițe și iubire, pagina 2
Ca la-nceput
Ce-ți pasă ție dacă o să mor
Când tu ții masca-n față ca un nor
Zâmbesti, ispitind, în altă parte
Șoptind ceață, ochilor, de cuvinte
Când ceasul cu ace de coasă
Răsună-n a mea goală carcasă,
De sevă ca o scorbură, rămasă,
Cu bufnițe de clipe-nchise-n plasă
Cusută pe răni multe ca un cult
Din cozi de șobolani gânduri
Țipând când sunt prinși-n ciocuri
Cu bucăți din mine cel de... de mult.
De tine dezgolit și prea cunoscut
Ca moartea ce mă-nșeală când luptă
Ș-apoi zâmbește celui ce-o-nfruntă
Să o iubesc și mai mult ca la-nceput..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost amprente...
Pe lună plină, scăldată viu în râu,
Sub crengile toamnei de aramă, târziu,
Scrumează iubirea în taină,
Sfinte momente,
Iubirea nebună, de modă veche.
#
Între maluri de pădure,
Curge o apă liniștită,
Răsfățata lună plină
Râde în a ei oglindă.
Din balconul Mioriței
Fermecați privim tabloul
Toamnei arămii din jur;
Lângă masa cea cu brâu,
Salcia pletoasă își spală
Pletele și umbra în râu.
Pe drumul pustiu acum,
Latră un câine speriat
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (4 ianuarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua trece în mod obișnuit
1.
Citesc din Dostoievski, nu știu de ce
Îmi vine să plâng, nu am plâns niciodată,
Aș merge în oraș, ceva mă ține legat de casă,
Ca pe un câine în lanț,
ziua trece așa, cam într-o doară,
voi ce ați face în locul meu?
Norocul nostru este că iubim,
Dar apreciem noi acest noroc?
Ne gândim la moarte cu indiferență,
Când nu ești în pericol, nu ești puternic,
A fost pe la mine Hoelderlin,
Era nebun, mi-a spus că nimic
Nu are rost, l-am contrazis,
El s-a enervat, a trebuit să chem
Infirmierii, apoi am plecat în oraș,
Magnolia înflorise, locul de joacă
Al copiilor era plin, mi-am ronțăit
Necazurile și am început să râd.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă toamnei
De ce oare ulmii
Își sfâșie veșmintele
Și dau din brațe
Cuprinși de teamă nebună?
I-a părăsit
Pacea de aur a verii.
Risipite-s cheile,
Florile-chei ale fericirii,
În iarba cenușie,
Și de acum uitate,
Jurămintele dragostei
Răsună-n abis.
Mărețul rege
Straniul atotștiutor,
Stăpân al pădurii,
Renunță la lupta
Cu norii
Și lasă să-i cadă
Sceptrul ruginit,
[...] Citește tot
poezie clasică de Yvan Goll din Noul Orfeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aruncă de trei ori...
Aruncă de trei ori în aer această cenușă de stejar,
Stai de trei ori mut în acest jilț vrăjit de solomonar,
Leagă de trei ori nodul al iubirii cu-arome de-adevăr în ea
Și murmură încetișor "Mă vrea sau nu mă vrea?"
Du-te și-arde aceste buruieni otrăvitoare-n acel foc albastru,
Aceste pene de bufniță și-acest țepos ciulin sihastru,
Acest chiparos de pe mormântul luminat numai de stele
Punând capăt astfel tuturor grijilor și temerilor mele.
Apoi veniți, zâne, și prindeți-vă cu mine într-o horă mare,
Topiți-i inima de gheață cu cântecele voastre-ncântătoare!
Zadarnice sunt farmecele pe care necontenit le fac
De vreme ce ochii ei pentru toate vrăjile au leac.
poezie de Thomas Campion,1567 - 1620, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți mulțumesc, Doamne
Doamne, Când nu știam încă, cine, de unde
și, mai ales, de ce m-a adus pe lume,
Tu, Doamne, mi-ai luat-o la tine, fără să mă-ntrebi,
pe măicuța mea bună!
Și, în locul ei, fără ca eu să-ți fi răspuns,
mi-ai trimis pe cap, Doamne, o coțofană!
Ea, coțofana, avea darul să se transforme în:
vrăjitoare, bufniță, varză murată.
Așadar, adio mamă!
Gustul surogatului a substituit, rapid,
un moft copilăresc!
Îmi amintesc, de parcă ar fi colea:
sterpe, slute, lugubre, niște straie incerte,
difuzau sinistru și agasant,
refrenul aceleiași melodii: biată copilă!
Era de neîndurat...
Cât de nefericită am fost, Doamne!
Și am crezut că nu exiști...
Sau că nu mă iubești...!
[...] Citește tot
rugăciune de Iulia Mirancea (2 august 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jacob Goodpasture
Când a căzut Fort Sumter și a început războiul,
Am strigat din amarul sufletului:
"O, glorioasă republică, până aici ți-a fost!"
Când mi-au îngropat fiul soldat
În sunet de trompete și tobe,
Mi s-a frânt inima sub greutatea
Celor optzeci de ani și am strigat:
"Oh, fecior care ai murit pentru o cauză nedreaptă,
Luptând pentru lichidarea Libertății!"
Am ajuns aici sub iarbă.
Și acum, de la temelia timpului, văd:
De trei ori treizeci de milioane de suflete unite
Întru iubire pentru adevăr,
Crezând și așteptând nașterea
Unei Frumuseți noi,
Izvorând din Fraternitate și Înțelepciune.
Eu, fiind acum spirit, pot să văd Sosirea Lui Isus
Înainte ca voi să o puteți vedea.
Oricum, voi, specie de vulturi aurii întemeindu-vă cuibul mereu mai sus,
Rotindu-vă mereu mai sus, urmărind lumina soarelui
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi suntem
De te întrebi cine sunt eu,
Ți- ar trebui ani de lumină,
In infinitul Univers,
Sa- mi afli vasta rădăcina.
Insiști să știi cine sunt eu?
Enigmă sunt, complexitate,
Și totuși spun, sunt parte fier,
Ce-a curs de pe planeta Marte.
Un strop din Venus am luat,
Granitu- mi este temelia,
Din Jupiter s-a strecurat,
In trupul firav, energia.
Și soarele in mine- a curs,
Orice- ntuneric, e lumină,
Șunt praf de stele pe pământ,
Sunt ieri și azi și ce- o să vină.
[...] Citește tot
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inside
De unde să încep o poveste care nu are început?
O poveste născută poate o dată cu prima suflare de viață în plămânii stângaci,
cu milioane de culori ninse pe retina fragedă,
cu laptele cald între buzele moi?
Atunci am înțeles, deși nu am putut concepe asta în cuvinte,
că sunt iubit.
Sau să încep povestea de la prima jucărie zburătoare numită de mine simplu "elicopter"
pe care o lansam de la etajul doi al blocului pentru ca apoi să cobor într-o suflare
să o pot regăsi intactă între mărăcinii de la marginea drumului?
În acele clipe de nebunie epuizantă am înțeles că sunt iubit.
Sau mai bine încep de la examenul acela de maturitate,
numit simplu de colegi: bac,
unde nu împlinisem vârsta majoratului dar mi se cerea să fiu matur?
și eu nu știam dacă pot să fac asta
dar îmi aduc aminte de prezența aceea din jurul meu, nevăzută,
dătătoare de o pace lăuntrică
care m-a făcut să fiu stăpân pe mine
și să înțeleg oare pentru a câta oară că nu sunt singur,
[...] Citește tot
poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vierme mic
E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,
cu-abecedaru-n față, stă un copil și scrie.
Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,
zâmbește o șopârlă din cartea lui cu poze.
Acum copilu-și pune creionul între dinți.
"Șopârlele-s frumoase... și-s repezi... și-s cuminți."
Ușor el dă o filă. Și alta... Și-ncă una.
Apare papagalul... păunul și păuna...
și un cocoș cum scurmă, hrănind o găinușă,
și un... Dar stai... afară... cine-a scâncit la ușă?
Băiatul stă și-ascultă. E-un glas sau o părere?
Se duce-n prag și strigă: "E cineva?" Tăcere.
Ba nu. E-un glas subțire. Auzi? Mi-e frig... îngheț...
Copilule, deschide pentr-un sărman drumeț!
Dar cine ești? Mi-e frică. Sunt mic... Să-ntreb pe tata!
Nu-l întreba! Deschide că plouă cu găleata!
Și-apoi știu basme multe și ghicitori un sac!
Dar cine ești? Un vierme... O, viermii nu prea-mi plac.
Dar eu sunt mic... o scamă... Și, când mă fac covrig,
abia mă vezi. Hai, trage zăvorul că mi-e frig!
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Costache Ioanid
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bufnițe și iubire, adresa este: