Poezii despre bunele maniere și iubire, pagina 2
O pisică
Avea, printre copii, un nume; dar nu era iubită;
Aparținea unor oameni binecrescuți,
Care-o dădea afară din casă noaptea
Și care-i înecau întotdeauna pisoii abia născuți.
Cu toate-acestea primăvara pisica
Mânca mierle, sturzi, privighetori,
Și alte păsări cu tril fermecător și zbor înalt,
Cum și resturi din găleata vecinilor, uneori.
Am detestat-o, am urât-o pentru asta;
Un pistrui pe pieptul unui sturz, o dungă,
Valora de-un milion de ori mai mult; și totuși
Domnul Dumnezeu i-a îngăduit o viață lungă.
poezie de Edward Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arheologie abstractă
sap în conștiință să mă cunosc mai bine
descopăr amintirile cu iubiri pătimașe
celulele îmi sunt ca stupii de albine
sufletul e un înger cu alinturi gingașe.
dar e în mine și un demon vicios
păcătuind fumând, păcătuind în gând
mă lupt cu el în mod cuviincios
îngerul de veghe îl văd lăcrimând.
nu vreau să sap pe un teren minat
să-mi explodeze inima de viciu trădată
ciudățenii și ofuri am de eliminat
să resimt inocența de altădată.
în tot ce fac mă-ncurajează Dumnezeu
am descoperit în suflet un fel de muzeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul care a ras de noi
Știa de fiecare dată cum întinde mâna să mângâie
Aerul de dimineață,
Destul de grăbit spre o altă zi
Cu umerii mereu lăsați deoparte,
Pesemne se întreabă de ce fiecare clipă are dansul ei
Nu știe să caute răspunsuri potrivite pentru bătrânețe
Dar salută politicos fiecare femeie,
Trece în revistă iubiri ambulante
Unora le-a amputat dreptul la memorie
Ce mai putea să le zică
Decât ca e prea târziu pentru o palmă dată,
Trece grăbit trotuarul
Harap Alb în blugi,
De teamă să nu-l părăsească umbra
Își face socotelile la un copac
deasupra lui crengile își atârnă sfioase
râsul.
poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comedia artei și a vieții
Nu știu
cum am ajuns iar
pe
câmpul minat al copilăriei
Iarba-i până la genunchi
și
crește în continuare
Cărțile sunt jucăriile mele preferate
Mă joc numai cu tine dragoste
Partidele noastre
durează de-o viață
Așa că înțeleg foarte bine
De ce ura mă invidiază și ea
tot
din copilărie
Însă
nu mă plâng decât în versuri
Dacă se poate
albe În afara foilor pe care scriu
n-am mai văzut zăpadă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (10 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comedia artei și a vieții
Nu știu
cum am ajuns iar
pe
câmpul minat al copilăriei
Iarba-i până la genunchi
și
crește în continuare
Cărțile sunt jucăriile mele preferate
Mă joc numai cu tine dragoste
Partidele noastre
durează de-o viață
Așa că înțeleg foarte bine
De ce ura mă invidiază și ea
tot
din copilărie
Însă
nu mă plâng decât în versuri
Dacă se poate
albe În afara foilor pe care scriu
n-am mai văzut zăpadă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (10 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum 1
Dacă mă concentrez bine acum nu există,
ce rare sunt prieteniile în acest jalnic rezbel,
trăim foarte singuri între mișei, acum și tăcerea ucide
ca o haită de lupi, cum e mai bine?
Fiecare se crede un everest mai mititel ori mai mare,
noi nu știm câte coloane de foc au trecut,
câte stele s-au stins, câte iubiri au fost înjunghiate,
nu avem timp pentru politețuri,
omul primitiv nu polemiza,
deschide computerul, vei vedea câte crime se petrec
pe secundă, pe glob, ei și?
Bolboroseala sângelui unui tuberculos,
fratele meu, Cain, dă-mi mâna, simt vijelia mâniei sale.
Apoi vom vorbi, vom bea vinul greu, darul pământului,
cineva cântă, acum este acum.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel de primăvară
Din ținuturi diafane,
Ploaia-n rochie de gală,
A stropit câmpii orfane,
Verticală și vocală,
Și spălase florile,
Animând culorile.
Mocoșindu-se-n odaie,
Soarele se primenește,
A scăpat și de paloare,
Și pe nori descumpănește,
Încălzește solul tot,
Și un bursucel de-un cot.
Pe coline mucezite,
Și prin reavăn de pădure,
Au ieșit făr' să ezite,
Toporași din straturi sure;
Clopoțeii delicați,
Frumușei, parcă-s pictați!
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotografia în formă de inimă
când m-am privit ultima oară
lipsea ceva din mine
sub cicatricea aceea
rămasă acolo
de ceva vreme
simt furnicături
ultimul război pe care
l-am purtat cu mine însumi
a fost în primăvara în care
mama își rătăcise umbra între
malurile Crișului Repede
dacă mă întrebați ce căuta acolo
o să vă spun:
își căuta pruncii
zi de zi în calendarul lipit
sub fotografia familiei
își nota zilele în care poștașul
uita să-i aducă vești
în cele din urmă a crezut de cuviință
să încuie poarta și să urce
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s vinovat față de țara mea
La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s vinovat față de țara mea!
La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bunele maniere și iubire, adresa este: