Poezii despre căderea frunzelor și toamnă, pagina 2
Gânduri de toamnă
Cad frunzele, într-o perdea gălbuie.
De pe terasă vrut-am să privesc,
Prin zborul lor, statura ta, dar nu e;
Doar muntele departe îl zăresc...
Sunt singură și dorul tău mă cheamă...
Cad frunzele, și eu oftez prelung.
Nici nourii la tine nu ajung,
Căci toți, deasupra mării, se destramă...
poezie de Li Tai Pe
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurire dalbă
Cad frunzele buluc
Din interzisul nuc,
Dovleacul fără mumă
Se strâmbă rău la brumă.
Dovelții dintr-o dată
Rămân orfani de tată
Când cade pe grădină
Tot frigul din lumină
Să vă mai spun aș vrea
Că toamna, moartea mea,
Poartă la gât o salbă
De nemurire dalbă.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânge, plumb, toamnă
Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colț se duce,
Încet prin ploaia tristă.
Tot plumbul ud al ceții
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieții
Și-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceții.
E sânge, plumb și toamnă.
Cu negru braț de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră și tenace.
E sânge, plumb și toamnă.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziul
târziul se cațără-n noapte
pe geamuri cu ghearele roase
voi fi desfrunzită de șoapte
simt toamna intrându-mi în oase
târziul pe-un țărm de nisip
îmi gâtuie bietele urme
voi fi tâlhărită de chip
simt iarna intrându-mi în turme
târziul pe rana iubirii
ma-nvață să picur tăcere
mă-nvăluie-n legile firii
străine de orice durere
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de toamnă
Ieri vedeam pe luncă flori...
Mândri fluturi zburători,
Și vedeam zburând albine.
Ieri era și cald și bine.
Azi e frig și nori și vânt,
Frunzele cad la pământ,
Florile stau supărate,
Veștejesc de brumă toate.
Ieri era frumos pe-afară
Ca-ntr-o caldă zi de vară.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E miez de toamnă
E miez de toamnă în calendar,
Fierbe vinul în butoaie.
Și din cer iar și iar
Cad stropi reci mărunți de ploaie.
E miez de toamnă în calendar.
Și vântul bate ba mai încet, ba mai tare
Cad frunzele de pe copaci,
Cum se rup filele din calendare.
E miez de toamnă în calendar,
Dar se mai aud cum păsările cântă
Și crizantemele au înflorit iar,
Toamna seamănă cu o mamă blândă.
E miez de toamnă în calendar
Și fierbe vinul în butoaie.
Pentru fiecare gospodar,
Toamna este o bucurie mare!
poezie de Vladimir Potlog (4 octombrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt
Curcubeul din ochi
amețește toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal..
Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viață.
Și e frig și aici
și acolo
in lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrișor.
Crengi subțiri și întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analogie
Tu ești toamna cea frumoasă,
Eu sunt vara călduroasă,
Tu frunza cea ruginie,
Eu albastrul din făclie,
Tu ești strugure și must,
Eu sunt verdele arbust,
Tu ești vișiniul copt,
Eu sunt soarele răscopt,
Tu ești galbana gutuie,
Eu sunt calda veselie,
Dulce doamnă, îmi ești grai
Și alintul meu de rai,
Lacrimile zorilor
Și iubita florilor,
Tu ești frunza ruginie,
Draga mea melancolie!
poezie de Aurel Petre (27 iunie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Mi-e dor de mirosul frunzelor uscate,
pe care mama le ardea în șanț.
Mi-e dor de gutuia coaptă
în jarul inimii lor veștede.
Mi-e dor de toamna noastră țărănească
și mai ales mi-e dor de-o seară
acolo, la mine, acasă.
Mi-e dor de bătătura cu strigăte vesele,
și de prispa joasă a copilăriei,
dar mi-e dor mai ales de toamna
când copacul a eliberat
a treisprezecea-mi frunză.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din scrisoare (17 decembrie 1978)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fum de asfințit
Duhnim a înserare de toamnă și a fum,
Și ne pripim la focuri de frunze ruginii,
Prin țoale ne pătrunde în sânge, nu știm cum,
Parfumul depărtării, ce toamna dată ni-i.
Ne îndreptăm spre casă în sensuri diferite,
Venind ca dintr-un codru care s-a rătăcit,
Îmbătrânim la poala iubirii desfrunzite
Și mirosim a toamnă și-a fum de asfințit.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre căderea frunzelor și toamnă, adresa este: