Poezii despre cafea și visare, pagina 2
Cafeaua ta
Nobil îți șade cearcănul mâinilor
infinita amiezei paloare,
când asculți vaietul săptămânilor
pe pavajul curții interioare
tropotul cailor și vechea trăsură
a visului blestemat să te poarte,
în dragoste nu există măsură
așa cum nu există în moarte
totul este în fond rugăciune
ca și cum ar fi prima oară
și curg săptămânile ca nebune
și cafeaua ta e dulce-amară.
poezie de Mihai Duțescu din Samuraiul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Doar să-mi spui că mă iubești și că mă vei iubi mereu,
Ești raza mea de soare și eu sunt curcubeul tău.
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Doar să bem câte o cafea și poate numai cu ochii
Să-mi spui că mă iubești și sunt doar a ta.
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Să ne lăsăm purtați pe aripi de amor.
Și tu să-mi spui doar atât,
Că dorul tău pentru mine e nemuritor!
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Hai mai bine să visăm cu ochii deschiși,
Că suntem doi copii naivi de nebunia dragostei cuprinși.
poezie de Vladimir Potlog din Nu a fost publica (15 mai 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gutui
Astăzi este zi cu ceață
Vremea m-a închis în casa
Mă-ncalzesc la foc aprins
Și in gand urzesc un vis.
Vis frumos in devenire,
O poveste de iubire
Strada este neumblata
Si lacat nu-i pus la poarta
Vrei un ceai sau o cafea?
Ce-ti doreste inima?
Inteleg, nu vrei sa spui
Doresti gustul de gutui!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele visului
Sângele meu doarme în vertebrele visurilor tale,
Cuiele Coloanei Infinite privesc din palmele învierilor,
Izvorul Tămăduirii adună la Cina de Taină culorile
Pentru clipa supusă dumnezeirii și încercărilor.
Bem o cafea cu ochii cât zațul de soare în hubloul din noi,
Aburul tăcerii, ceașca totemurilor se sparge-n curcubeu,
Răsună orizontul în trecerea din vertebră în vertebră
Prin zborul îngerilor ce au spațiul timpului, sângelui meu.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tiptil se așează
ziua peste noaptea nesăbuită
te lupți cu restul de iubire
consumat alaturi de vise
și umbre cu glasul îngroșat
timpul trece și lumina chioară
aruncă o cafea lângă iubita
voluptos întinsă pe tot patul
te trezești să te amărăști
din nou cu fleacuri cotidiene
țigara tremură în colțul buzelor
sărutate toată noaptea cu nesaț
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greșeala ta
O cafea rece pe masă,
O imagine pe jos,
E dezordine în casă,
Visul meu întors pe dos.
Un caiet cu poezie,
Scris în grabă pentru ea,
Mă gândeam că... cine știe,
Poate va mai fi a mea.
Un prosop prins în perete,
Ce ne știa pe amândoi,
El nu cunoaște alte fete,
Căci s-a legat pe veci de noi.
O lacrimă dezamagită,
Și-o viață scrisă pe pământ,
Se pierd, se duc... fii fericită!
În praf se schimă, fug prin vânt.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te invit la o cafea
S-au revăzut din întâmplare
La umbra vechilor platani,
Ea dulce și fermecătoare,
El visător... fără de bani.
-Salut Maria!... haide, spune,
Nu pot a crede, ești un vis
Ziua mi-ncepe c-o minune
Așa cum nimeni n-a prezis.
De unde vii? și cum se face
Că ești aici? pe strada mea,
Nu par eu pus la patru ace,
Dar... te invit la o cafea.
-Costy te rog!... întârzii tare,
Timpul mi-e veșnic inamic
Mă ține strâns... în avatare,
Nu mă slăbește nici un pic.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafeaua
In ibric am pus cafeaua,
Pe masuta doua cesti,
La geam am tras perdeaua
Poate, poate te zaresti.
In odaie am pus un vis,
Am lasat lumina aprinsa
De undeva, mai pe furis
Intri sa-mi faci surpriza.
Zapacit de aroma trista,
Am uitat s-alung dorul,
Lacrima dintr-o batista
La usa a pus zavorul.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolia mea
melancolia mea, melancolie stinsă,
în nopți de iarnă tot mai dulci,
mai du-te,-acasă, dragă, să te culci
și lasă-te sedusă și învinsă.
natura toată doarme-n agonie,
într-un lințoliu alb de catifea,
melancolia mea, melancolie,
tu ai căzut în ceașca de cafea.
apusul cască răni adânci de sânge,
ascult cum plâng fântânile de ger,
cum paserile zgribulite pier
și cum natura înghețată plânge.
cuprins de setea mea de depărtare,
nu-mi tulbura dorința mea de azi,
visez mereu pădurile de brazi,
să-mbrățișez cu drag întreaga zare.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Noaptea celor 1001 de stele
Astăzi mă nasc din nou
mai tânără decât ieri
am închis ferestrele nopții
mă tăvălesc în lumina patului
în căutare de versuri nescrise
cu toate stelele adunate în mine
simți? viața ne caută, ne atinge
o altă dimineață ne vorbește în tăcere
aerul e plin de urmele noastre
la capăt de taină
măinile tale îmi sărută poezia
o plajă nesfârșită e iubirea noastră
cafea sorbită între soare și vânt
risipă de frumusețe
adunată în cochilii
ce ne cântă vechile corăbii
și țărmurile cu nume de legendă
Dumnezeu ne trimite o clipă de paradis
[...] Citește tot
poezie de Alina Beatrice Chesca (17 septembrie 2007)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cafea și visare, adresa este: