Poezii despre cai și săniuș, pagina 2
Câinele în noaptea de Crăciun
Aceasta este prima mea noapte de gardă,
Noaptea de Moș Ajun.
Copiii dorm cu toții sus, în paturi calde,
Iar eu păzesc ciorapii și brăduțul de Crăciun.
Ce se aude... umblă cineva pe-acoperiș?
Să fie-un șoricel sau mâța mustăcioasă?
Coboară oare cineva pe horn?
Un hoț cu barbă mare,
Cu ditamai sacul, a venit la furat la noi în casă.
Mârâi, latru,-l mușc de fund.
Hoțomanul țipă, sare în sanie, vrei, nu vrei;
Îi sperii ciudații cai, care-o zbughesc în zbor nebun.
Am băgat groaza-n toată gașca de derbedei.
Acum în casă este iarăși liniște și pace.
Ciorapii sunt în siguranță, cum se vede.
Cât de bucuroși vor fi copiii dimineață
Când vor vedea cum am păzit brăduțul verde!
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând de primăvară
Inghețat si zgribulit
Intr-o mantie de frig
Aninat intr-o fereastră
Cu ochi mari in frunza creață
Gândul tău trimis cu dor
Mi-a adus un mărțișor
-Vino, hai, te pun pe bluză
Nu-i nevoie de o scuză
Drumul știu e cu zăpadă
Si tu n-ai avut lopată
Nici mașină, nici tramvai
Nici la sanie trei cai
Ești un fluture in zbor
N-ai bilet de avion
Doar un gand de primăvară
Și miros de tămâioară!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând de primăvară
Înghețat si zgribulit
Într-o mantie de frig
Aninat într-o fereastră
Cu ochi mari în frunza creață
Gândul tău trimis cu dor
Mi-a adus un mărțișor
- Vino, hai, te pun pe bluză
Nu-i nevoie de o scuză
Drumul, știu, e cu zăpadă
Și tu n-ai avut lopată
Nici mașină, nici tramvai
Nici la sanie trei cai
Ești un fluture în zbor
Fără bilet de avion
Doar cu gând de primăvară
Și miros de tămâioară!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar 5
Cad pe prispă stele sticloase și tobele murmură a ploaie.
E ziua de fum, ne vom lua caii în spinare.
Și vom coborî în adâncul lacului să căutăm corăbii de jăratic.
Cerul abia se sprijină pe catarge de apă.
Un trăsnet. Oile și-au aruncat lâna pe rug și au fugit
de frica dulăului ceresc.
Cățelul pământului a înconjurat crucea, în trei picioare.
Ba s-a și înhămat la sania de oase a zădărniciei,
fără să vadă că zăpada este la mine în buzunar.
Se înnoptase și soarele uitase să apună.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroșani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre Noul An, cu elan
Aștept cu bucurie Noul An,
în care toate-aș vrea precum au fost
și chiar de unii m-ar lua la rost,
mă-ndrept spre el cu noul meu elan,
Căci n-am găsit pe-aici nici ren, nici cal,
să-mi leg la sania cu care merg
(și nu-s atât de tânăr ca s-alerg)
spre noul an ca după cașcaval.
Aș merge înainte, dar sunt rac,
și mă tot uit napoi spre vechiul an,
să văd de nu i-am pus cumva capac.
Oi fi eu vesel, dar aș vrea să fac
elanul ăsta să o ia taman,
și drept, la cel mai lăudat... copac.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio iernii
De azi nu pot să fiu. Mă voi opri
lăngă fântâna unde-am fost odat'
să îmi adăp caii de la sanie și să-i scot la mezat,
căci nu-mi mai trebuiesc dac-ai plecat.
De azi nu mă căuta. Nu voi răspunde,
la ușă am pus lacăt ferecat,
căci am uitat pe unde ai plecat,
să te întorci nu-i chip și nu e loc niciunde.
Voi pune și zăbrele, două, trei
din cele oțelite să nu treci
când vei pofti la cele veșnice poteci.
Mă voi ascunde-n vale la vâlcea
să nu găsești cărarea către casa mea
când soarele scânteie în mantia ta.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imposibila nuntă
Munții mei duhovnici au intrat în ceață
Clopote bătrâne bat pe mănăstiri
Când miroase-a iarnă, nunțile îngheață
Pentru noi lunatici, imposibili miri
Vin să ți se-nchine vânturi și dihanii
Viscolul asupră-mi cade ca un lat
Și ți-aș face-o nuntă cu un sat de sănii
Și cu felinare și cai înstelați
Îmbracă-te-n alb, preafrumoasă mireasă
Așa se cuvine în drama ce-o joc
Pe urmă plecăm fiecare acasă
Și munții vor pune misterul la loc
Pân-o să se-ntâmple tu vei fi căruntă
Mie o să-mi vină cea din urmă zi
Și va fi și-aceea tot un fel de nuntă
Și-mi vei duce grija și te voi iubi
Ți-am adus, mireasă, munții mei cu noapte
Nunți de animale se petrec în munți
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Cad zăpezi, curat, pe ramuri și pe patimi omenești
Mâna Domnului așează flori de gheață pe ferești.
Peste tot urâtul lumii, neaua cade dinadins
Și pe noi, iubito, parcă, pe la tâmple lin ne-a nins.
Dor de sănii mă îmbie să-mi pun caii minții-n ham
Dar hălăduiesc pe dealuri doar în gând, privind pe geam.
E un alb de puritatea aripilor îngerești...
Unde e, acum, bunica, să mă-mbete cu povești?
Parc-aud, venind din vremuri, chicotind un clopoțel
Și mă arde-n piept dorința de-a mai fi copil nițel.
De-a-mbrăca, pe înserate, haina groasă, zgribulind
Și-apoi, de-a porni colindul, pe la geamuri lin cântând.
... Nimeni n-o să-mi dea, vreodată, anii-aceia înapoi...
Azi, colindul meu e searbăd de tristeți și de nevoi
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ce-oi fi acum, acuș...
Mii de raze și iar mii!
Galopează în herghelii!
La fereastră nechează,
Privirea ți-o visează!
Pe coamele lor solare
Să o ducă departe în zare.
Să dai în zori culoare
Din roua genelor în boare....
Din izvorul de cristalin
In curcubeile de mistral,
Adiate-mi tandru, divin
Cu clipiri de ireal.
Cu căprui de mă topeai
Din penumbrele penumbrei...
Demonilor mei holtei
In îngerul ce lumina-i.
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reacția din lanț
Reacția din lanț e lanțul însuși,
Nu-i doar un smucet și un urlet surd,
E doar un zăngănit de neputințe,
O rugă la altar de preot kurd.
E nodul din șiragul de mătănii,
E za cu za, revolta unui viu,
Ce-i înhămat la iernile cu sănii,
De zei ce vor un vultur bidiviu.
Reacția din lanț e o redută,
E libertatea forului închis,
Cu vorbe de obidă renăscută,
Pe o șosea cu sensul interzis.
Ați potopit planeta cu noi lanțuri,
De baze Guantanamo nu mă tem
Și definesc umană și firească,
Reacția din lanț ca un blestem.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cai și săniuș, adresa este: