Poezii despre cai și visare, pagina 2
O noapte cabalină
Mini-fabulă
La mii de ani-lumină-i un astru ca un Rai
Având pășuni imense, sub cer mângâietor,
Pe care-aleargă-n voie mari herghelii de cai,
C-un zeu al lor și fără vreun OM prigonitor!
Micro-morală
Un cal zdrobit de trudă, în grajdul friguros,
Înfometat, scheletic, cu-o rană rea pe piept,
Cu ochii către stele, trăiește-un vis frumos...
Că visul, printre oameni, e singurul său drept!
fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basm
Curgea ca plânsul umbra de sub frunză
înrăcorind soldații morți.
Stă steaua lună mult lehuză
fără de nopți.
Ah, îmi murise calul sub genunchi,
în raze mă proptisem să nu cad, -
un unghi de stea, numai un unghi
mă adormea.
Și mi-am fost pus ochiul deschis
pe piatra colțuroasă.
În viața mea n-avui
nici vis și nici secundă sângeroasă.
M-au tăvălit pe alb
și m-au scuipat,
un cal m-ar fi iubit și tată.
Ah, doamne, eu sunt împărat
ce-a fost odată
ca și niciodată.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul zburător
A venit ușor prin vis
Ochii el mi i-a deschis
A venit ușor zâmbind
Încet dragostea șoptind
Înger desenat cu cretă
Înger cu aripi de fum
Vânt ce sperie o poetă
Cel ce lasă în zbor parfum
Ochii mov și plini de stele
Privesc mândrii, rândunele
Înger galben, cal ce zboară
Pleacă dis-de-seară
Zboară și nu mă găsește
Plânge și speriat privește
Ce-n lumină crește, crește
Inima ce o iubește
poezie de Mădălina Radu
Adăugat de Mădălina Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața, adevărul și calea...
Trăim intens o epocă șocantă;
suntem savanți, și diavoli, și cobai,
iar Dumnezeu pe ultima turnantă
ne vrea și sfinți, și călăreți, și cai!
Nimic nu mai oprește lunecarea
pe toboganul marelui desfrâu
când muntele se-amestecă cu marea
și omenirea nu mai are frâu...
Să ne urcăm în limuzina rece
și să-nchinăm paharul rubiniu,
că viața-i vis și tot ca visul trece,
iar omul doar o dată este viu!
Clonează, Doamne, înc-o dată cerul
și dă-ne Nemurirea și-Adevărul!
sonet de Anton Stanciu (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Viața
Vai mie, amară-i viața,
Mai șubredă decât ața!
Unde-i mândrul Decheval
Și-amazoanele pe cal?
Unde-i bădica Traian,
Crai norodului râmlean?
Unde-s marii voievozi
Cu boieri și cu aprozi,
Cu domnițele ochioase,
Învăscute în mătase?
....................
Unde-s soții și dușmanii,
Unde-s lunile și anii,
Unde-s visuri și păreri,
Une-i ziua cea de ieri?
poezie celebră de George Călinescu din Laudă lucrurilor (1963)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culori și vise
Crezând că putem fi tot ce vrem
Visăm culori vii într-o lume moartă
Ne rupem aripi înainte să zburăm
Topim povești de zahar în copilăria spartă.
M-ascund adesea-n realități
și dorm în vise-nchise
Pictez pereții minții fără vanități
și reaprind cu mii de baterii camere stinse.
C-o ușă-nchisă nu se face beznă
Ai ochelari și vezi doar cai,
Conturul unui suflet gol de sentimente
Deschide răni pentru a căror vindecare
Nu ai bani.
poezie de Maria Medeanu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Maria Medeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În trafic
Se pot vedea superbe gâturi
împietrite
de lebede
cu ochelari de cal
la volan.
Care te pot ucide fulgerător
într-o clipită
cu grația aceea la care ai visat toată viața ta
de biciclist prost.
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima clipă
Dormea cu ancora pe umăr
și cu un vis pietrificat
într-o margine a răsuflării.
Păsările din sonde
exploatau
plantația de suflete.
Calul își potcovea umbra.
Albinele duhneau a imaginație
și da!
cotrobăiam într-un cadavru
ultima lui clipă...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunul
Timpul calcă în copite,
toate câte-i ies
în cale.
Ține drumul înainte,
opintindu-l
din zăbale!
Înșeuat și înhămat,
calul ăsta nărăvaș
pe unde nici n-ai visat
mi te poartă
mintenaș!
Adunând, în goana sa,
clipele de fericire,
ajungi
una cu pământul
care te-a creat,
iubire!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de nisip
într-o zi te-am zărit ca un gând rătăcit
strălucind pe-o petală de soare
nici în cer nici pe mări nu era infinit
nici corăbii albastre în zare
viața noastră era de nisip pârjolit
printre scoici și iluzii de sare
într-o noapte de vânt visul s-a risipit
înotând printre caii de mare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cai și visare, adresa este: