calambururi şi timp

Copilul Lacrimilor Tale

de un timp ochii tăi mamă
începuseră tot mai mult
să semene cu
toamna

ai strigat
în noaptea descărnată
s-au auzit doar
clopote

ultimele tale lacrimi
se topesc
pe buzele-mi arse
de atâta singurătate

nu plâng
doar căprioarele
nu vor mai bea niciodată
din palmele tale

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

In miezul noptii inca te sarut
si-ti incondeiez dintii cu vorbe,
cuvinte albastre scapate din lanturile memoriei...
Ai parul negru-tã mâia timpului,
nascut dintre cearceafurile arse de lacrimi
iar in inima ochilor ti se zbate un pescarus
Te cuprind si-ti caut sanii, dezgoliti sub luna
amestecati cu aburii copacilor flamanzi,
repezi ca sipotul izvoarelor.
Ma framant sa iti caut rostul,
aplecat peste trupul tau
cu genele prinse in ace...

Ma privesti la randul tau
si din cuvintele mele iti faci salba
ti-au crescut aripi si zbori catre stele
(aprinzi fitilul viselor mele...)

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocaţia de nepereche

îmi plăceau rutina, banalitatea,
tu îmi testai puterea mea de abstracţie
căutând semne zodiacale
din celălalt capăt al nopţii,

timpul nisipos încetinea clipa
plictisită de efemer,
nici când ningea nu cădeam de acord
din ce parte va lovi mâine fatalitatea
în visurile noastre,

te sprijineai de umărul meu
căutând o pată de culoare
în peisajul cenuşiu al irişilor
şi al existenţei,

partea ta a patului
se distanţa inexplicabil
într-o alunecare de întuneric
şi fiecare scârţâit de uşă

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Nãscutu-m-am sub nori albastri
În miez de zi unde nimic nu moare,
Poate doar o frunzã cu multã fricã
De-o toamnã c-un suflet de soare.

O toamnã a fost de ajuns sã rãsarã
Cu tulburi gânduri de iubire si amar,
Toate nãpustite asupra ta, o copilã devenitã zânã,
Of iubire, chiar si acum aud cum gândurile rãsunã,

În fiecare noapte mã înfrãtesc cu timpul,
Noaptea eu si ploaia ne adunãm,
Ne atingem, ne contopim, ajungem sã ne iubim,
Dar tot ce facem este sã te vorbim.

Dar prea târziu eu m-am nãscut
Ca sã mai pot iubi acea viatã
Fãrã a mea fiintã ce acum-mi tace
O statuie iubindã si oarbã-n raza ce-o strãbat.

poezie de Tiberiu Luca
Adăugat de Raluca Maya Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circulară din America

Urechile mele de editor
Sunt într-o supraveghere
Permanentă-a celor
Două emisfere –
Şi ce mama naibii
Crezi că-aud
Pulsând cu putere?
Aud Beat-ul, Ritmul,
Nu ritmul inimii care bate,
Ci palpitaţiile posace-ale
Noii Arte.
Ascult cum o idee moartă,
Măcinată-n căpăţâni cu minte lipsă,
Urmează implacabili lideri
Printr-o prelungă eclipsă.
O, Kerouac, Kerouac,
N-ar fi oare de poveste,
Dacă vreo idee
Chiar îţi supravieţuieşte?
...1/2 de idee

[...] Citeşte tot

poezie de George Barker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linistea corbilor

Ratacit, asteptam izolat de candoare
cu ochii dezveliti de aripa somnului
semnele sangelui scrise in palmã
pe pamant incepuse cantecul Omului

Rostul mi l-a talmacit o pasare
rostindu-se rece din noapte
avea ochii tulburatori de vii
si ghearele muiate in soapte...

Peste veacuri m-am trezit suspendat
prins intre aschii intr-o lume lichida
era liniste... nu-mi auzeam nici macar sangele
evaporandu-se dintr-o inima vida

Sunt prins in linistea corbilor
nu asistã nimeni si tremur tulburat
clonturile lor aspre imi cresteaza buzele
in palme scrie ca sunt vinovat...

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meşterii şi ciclopii

Trei meşteri, doi ciclopi şi Cucu au decis să se ducă la Harvard. Poligloţi, poliformi şi infirmi erau adunaţi în curte pentru bonuri de ordine. Unii stăteau de jumătate de veac. Mulţi discipoli, puţină disciplină. Relaţionau, canalizau, fiecare după posibilităţi. Pe margini creşteau plante perene, unele ancorate de sârma ghimpată. Paradidomena, un cuvânt greu de reţinut, era de fapt numele fetei decanului. Era o fostă elevă a lui Benjamin. În mijlocul curţii, o statuie mare a învăţatului era periodic stropită de un câine lipsit de ruşine. La început a fost pupându-l, era ultimul calambur al unui repetent.

Nimeni nu râdea, lumea era încordată. Cineva spunea că venise de la Moxa ca să prindă doxa. Un tip nesuferit, pe nume Schleppfuss, originar de pe Volga, din cei care trăgeau cândva vasele pe uscat, striga la candidaţi să păstreze o linie ciudată, ondulată spre Vest.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt clona umbrei mele

cât de departe-i palatul vieţilor anonime
Omul, metamorfoza fără de-nţeles
între două lumi sinonime

am învăţat să mor mai frumos
dragostea persistă în tăcere
transmite reverberaţii
de durere

coşmarul tinereţii
îmbătrânirea lentă
ceea ce nu mă ucide
mă face sclav al durerii

sunt clona umbrei mele
ne-mbrăţişăm în jocuri de cuvinte simple
ne-ascundem în jocuri de lumini
şi de imagini succesive

şi cui i-ar păsa de umbra întemniţată de un soare hain

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intuiţie corectă

Acum o sută de ani sorbeam aromtris dobrogean fabricat de mine
cu vechimea imprimată în efecte. Aveam peste... două sute de ani!
Posedam un singur pahar adânc, din cristal
muindu-ţi buzele în lichidul vâscos, castaniu
îl binecuvântai fără să-l bei,
era tare, aspru şi îţi muşcai pielea până la sânge
Răvăşit lingeam pereţii clipei ascunse
privindu-te în ochi
şi culmea... erai mulţumită!
Din nou cuprindeai cupa cu degete subţiri
umezind-o cu buzele înstelate
după care mă puneai s-acopăr urmele trecerii tale fierbinţi.
Încurcam arsura sărutului cu licoarea catifelată
ce îmi amintea aroma dudelor prea coapte
iar totul se destrăma în urzitul miilor de fibre multicolore.
Prin tine universul se destăinuie
se destramă
se curbează leneş şi se dă peste cap într-o spirală malformată
şi planşa creierului se roteşte neîncetat
arătându-mi unde se formează gândurile unei libertăţi anihilate.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mamă nebună (joc de cuvinte)

Când vine furtună,
Când plouă şi tună,
O mamă nebună,
Într-o noapte cu lună,
Se-aşează-ntr-o rână.
C-un urlet de mumă,
Copiii adună,
Într-o văgăună,
Cu gând să-i răpună.
Le dă mâncare bună
Flori de mătrăgună.
De băut, ţuică de prună.
Mâncaţi! îi îndrumă.
Apoi,
Fără să spună,
Cu gura în spumă,
De gât îi sugrumă.
I-astupă cu humă
Şi pleacă nebună.

poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!