calitate

Cinste vs hoţie

Cinstea, azi, precum se ştie,
E un moft, chiar o prostie,
E-un cusur, e un defect,
Nu-i acorzi niciun respect;
Şi, ca o fatalitate,
Azi hoţia-i calitate.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (24 aprilie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glin

Rară ploaie cădea.
Era o ploaie
de o calitate rară, vă spun,
fină, ultra fină,
de o rară transparenţă,
de un aer uşor trist,
de un imens rafinament.
Glin, glin,
ploaia rară cădea.
Poate cad tot aşa
cristalele de
Boemia.
Şi ele au acest son cristalin,
glin, glin,
intrând în pământ,
la împărat de pământ...
(...)

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii...

Care mai doreşte,
care mai pofteşte
iluzii garantate..

iluzii de calitate
miraje de vis
năluciri mirifice
himere fabuloase

fără termen de expirare
pentru toţi
şi pentru toate gusturile.

Fata Morgana

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan Zehan
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD şi Marcel Ciolacu, liderul lui, l-au pus pe tractoristul Alexandru Stănescu şef la ANRE (Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei), singura lui calitate fiind aceea că e fratele secretarului general al PSD (pamflet)

Ciolacu-a spus, drept argument,
Că n-a prins loc în Parlament.
Deci trebuia ca Ahriman
Să-i facă un loc la ciolan.
Vai! Se putea mai rău să fie:
Să-l pună şef la Chirurgie.

pamflet de George Budoi din Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (14 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cu vântul deşertăciunii
Nu stau, Doamne, la tocmeală,
Dar el scoate la iveală
Calitatea înţelepciunii,
Răscolind uşor tăciunii
Puşi, se pare, pe mocneală,
Cerând parcă socoteală
De flacăra rugăciunii
Pusă, pusă pe tânjală.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Anca Poenaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spuneţi-mi acum

Spuneţi-mi acum, ce-ar putea dori mai mult un om
Decât să-şi bea singur, în linişte, pocalul de vin?
Mi-ar plăcea să am seara oaspeţi cu care să discut filozofie,
Nu să mă trezesc cu perceptorii care vin să colecteze impozite:
Cei trei feciori ai mei s-au căsătorit cu fete din familii bune,
Iar cele cinci fete s-au măritat cu bărbaţi de calitate.

Prin urmare, am motive pentru a trăi fericit o sută de ani,
Fără să-mi pese, la urma urmei, de Paradis.

poezie de Wang Chi, sec. al VIII lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glin

Rară ploaie cădea.
Era o ploaie
de o calitate rară, vă spun,
fină, ultra fină,
de o rară transparenţă,
de un aer uşor trist,
de un imens rafinament.
Glin, glin,
ploaia rară cădea.
Poate cad tot aşa
cristalele de
Boemia.
Şi ele au acest son cristalin,
glin, glin,
intrând în pământ,
la împărat de pământ,
la
Greul
Pământului.
Şi viermii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 38

Şi cum să-mi tacă muza îmbufnată
Când tu insufli versuri minunate?
Dar eşti o temă mult prea rafinată
Pentru hârtii de proastă calitate.
O! Şi numai tu ai merite depline
Dacă ce-am scris priveşti cu-apreciere,
Căci orice prost compune foarte bine
Când cu lumina ta îi dai putere.
Fii tu a zecea Muză, mai dotată
Decât acelea nouă invocate,
Pe cel ce te imploră fă-l să poată
Să nască versuri veşnice, curate.

Când muza mea plapândă mă ajută
Truda-i a mea, a ta e slava sfântă.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, cocor!

Te-am aşteptat cu flori şi trandafiri divini,
Tu n-ai ajuns decât în suflete...
Eşti plecat departe
Oamenilor de calitate suntem dispuşi să dăruim iubire.
Adio, cocor plecat printre norii grei, negrii,
Râuri de smoală se furişează sub aripa ta.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o minciună

A trecut iar minciuna şi astăzi pe la poartă
La braţ cu fala goală, pretinsă şi deşartă
Şi se minţind profund, pe faţă atât de tare
C-ajunge să se creadă ca adevăr, candoare.

Îşi face-o carapace minciuna dezlânată
Că nu se mai ascunde, impertinent, sfruntată,
Cu zâmbet posesiv se declarând normală...
C-oricum e generală, deci nu-i exces sau boală.

E-aşa de suavă, ingenuă, o pur nevinovată
Minciuna, că se vrea într-una repetată...
Căci se minţind mereu pân-a se-nduioşa,
Devine-o calitate, nu adevărul... Ea!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!