Poezii despre ceai, pagina 2
Destin
mănănc pâinea neagră a singurătății,
sorb ceaiul monotoniei,
îmbrățișez pomi dezfrunziți,
mă joc cu hamsteri și păpuși,
nu cu degetele tale, iubite!
poezie de Monika Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept
Te aștept la un ceai...
Vei veni cu o floare
și multe cuvinte.
Le primesc cu plăcere
și le-așez într-o glastră,
Să ne fie iubirea
sub privirile noastre!
Îți voi da din pocalul
promisiunilor nopții,
Să guști vinul dorinței
ce te-atinge în șoapte...
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Flacără tremurândă
Privesc în adâncul luminii din șemineu.
Ceaiul s-a răcit, gândurile m-au purtat departe...
Mireasma mentei răzbate în încăpere.
Privesc fascinată, flacăra tremurândă
Ca dragostea mea, pentru tine!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
Și eu iubesc steagul național fluturând în vânt,
Crizantemele pastelate de la galbenul palid la bronzul antic.
Dar amintește-ți că hrana mea este o cană de ceai amar!
Și că mai există un "eu". Ți-ar fi teamă să cunoști
Gândul-muscă dând târcoale ghenei de gunoi.
poezie de Wen Yiduo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Olari
împreună la un ceai
învățam să facem cești
eu țineam apa în gură
și tu florile
eu învârtem de roată
și tu cu degetele lutul
Murdari din cap în tălpi
scoteam un set de cești
și toate curgeau
La final am lipit
una crudă de trupul tău
să rămână ca variantă finală
tu doreai să o spargi
eu să o spăl
și ceaiul avea gust de lut
împreună goi sub duș
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copaci adormiți
La ceaiul cu ierburi senile,
Un foc se aprinde din veacuri
Compost de răbdări printre zile
Descântece-n șoapte și leacuri.
Pădurea se-ncruntă a jale,
O frunză scâncește prin rouă,
Strivită de vreme și zale,
În suflet e ceață și plouă.
Privit de departe, copacul
O așchie-n calea furtunii
Îl ține pământul, săracul,
Și-o rugă ce-o-nalță străbunii.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pitic
Un pitic cu nasul mare
Și cu barba de un cot,
Ajutat de-al său nepot,
Mestecă-n oala cea mare.
Își ajută soțioara,
C-a alunecat pe scara
Care duce drept în vie,
Pe o frunză aurie.
Și este cam bolnăvioară,
Bea doar ceai de lăcrămioară.
Și mânuța e legată
Cu o frunză de salată.
poezie de Luiza Oana Grosu
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!
O gheișă
cu picioarele micșorate
locuiește-ntr-o cană de ceai
cu zilele numărate -
nu se zbate (?!) - ea poate
s-arate că știe în mare să se
planteze pe verde în coate
să se prelingă în societate
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceai
Umblu încolo și încoace prin decorul încântător,
prin cernerea fină de cețuri albastre și subțiri,
urmărind sunetul melodios al unei voci delicate
erai tu, fată din amontele fluviului Yangtze.
Tu nu te-îndupleci să părăsești apa,
tu trăiești, te îmbăiezi în apa fluviului
de parcă-ai vrea să rechemi
decorul fermecat al casei părintești
aici, prin neguri și ceață,
unde muzica plutește reverberând pretutindeni.
Ca să-ți alini dorul de casă,
savurezi fluviul în ceaiul tău de zi cu zi.
poezie de Jing Quifeng, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cum pot evada din iarnă
fulgii păsărilor oarbe?!
ceai din florile de gheață
pe-ndelete cine soarbe?!
vârful cărei piramide
taie cerul în felii?!
străzile au case-'nalte.
oamenii au temelii...
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre ceai? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ceai, adresa este: