Poezii despre ceas și inimă, pagina 2
Cu spatele
Ceasul s-a-ntors cu spatele la timp.
Era bolnav ceasul și, simțindu-și sfârșitul,
Poate că s-a gândit și el
La un rai al obiectelor care mor,
Unde ceasurile se potrivesc singure
După inima lui Dumnezeu
Și deșteptătoarele sună și ziua și noaptea
Învierea stelelor.
A văzut însă cu limba cea mare
Că e absurd
Și a murit simplu, de tot,
Întorcându-se cu spatele la timp.
Iar eu, sufletul răposatului,
Voi mai rămâne în preajma lui
Trei zile,
Să văd cum continuă să-i crească
Părul și unghiile.
După care voi pleca și eu.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceas greu
Doamne, cata tristete si frunza!
Te darui si n-ai cui,
Te darui nimanui.
Buzele se desfac zambind a mila,
Vinul galgaie-n sila.
O durere estompata si surda
Bantuie inima mea.
Singuratatea vibreaza-n timpane
Cu sunet de scoica,
E ceasul somnului.
Pasi stinsi, pasi stinsi. E ea?
Altcineva.
Iti vine sa tipi de manie
Ca nu simti parere de rau!
Ceasul somnului. Ochi atintit.
Orb, surd, cu voce anemica.
Plans de neputinta-n infinit.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce spaimă, ceas de ceas m-alungă?
Ce spaimă, ceas de ceas m-alungă?
Viața-i scurtă, ziua-i lungă.
Alt loc vrea inima, tot altul
Nu știu de vrea mereu înaltul;
Departe însă ar pleca,
S-ar rupe chiar din sinea sa.
La pieptul drag de cade-n zbor,
Gasește-un cer odihnitor,
Vârtejul-viață-o zmulge-n larg
Și-un singur loc i-e pururi drag;
Orice-a pierdut, orice-a râvnit,
Tot înșelată-i la sfârșit.
poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvâc - toc
M-ai prins întorcând privirea
Vinovat și curios;
Pofta, nicidecum iubirea,
Mă mai face rușinos.
M-ai prins întorcându-mi ceasul
Ruginit de-atâta vreme,
Și-a-nceput să-ți bată pasul
Ritmul inimii când geme.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar un minut...
Doar în roua dimineții,
Purtați seva tinereții,
E ceasul să zâmbiți din nou,
Citind, cu drag, acest cadou!
E ziua pe care o aștept,
Inima să bată în piept,
E clipa și eu aș vrea,
Să fiți un minut, mama mea!
poezie de Andrei Ilie Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânset și tril
Și dacă-n călimară cerneli n-or să mai fie,
Inima mea îți cântă, un tril de ciocârlie!
Iar de stiloul scrie de plânsetul din noi,
Te rog, poete, vino, dă ceasul înapoi!
"O călimară, un stilou, un ceas?
Un clopoțel, lipsit de glas?"
De', clopoțelul e lipsit de glas
Și-n călimară lacrimi au rămas,
Stiloul scrie astăzi, pentru noi:
Vă rog, nu plângeți, dați ceasul înapoi!
poezie de Iulia Mirancea (11 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
* * *
Ce faci, inimă pustie,
cu pereți de igrasie,
când, în timp,
tic-tacu-ți scurmă
ca un ceas rămas în urmă.
Ce vrei, inimă a mea,
părăsită și bătrână
ca o apă de fântână
de unde nimeni nu bea!
Fostă "inimă albastră",
anii ți-i socoți în gând
stând ca proasta la fereastră
ca s-o vezi măcar trecând.
O! și ce n-ai da odată
s-o cuprinzi tu cu putere
și s-o legeni ca pe-o fată
și s-o frângi ca pe-o muiere!...
poezie celebră de Tudor Mușatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dantela bizară
N-am să-ți spun despre destrămarea
ce mă cuprinde după zile de dor.
Cărare în derivă, ceas umilit fără preț.
Înfrigurată am să-ți arăt, de departe
hoțul de aripi,
ochiul ce n-a plâns
nici măcar bucurându-se
în oglinzile roz ale răsăritului.
Să nu fii iubitor de paradă
când fulgerul lovește
inima înflorită a pomilor.
Vorbele ce mi le dărui
le-adun într-o dantelă bizară
peste pragul cu lună.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe scurt
pe vremuri nu-mi tremura frica-n peniță,
acum îmi deschid tot mai des sternul
să văd în inimă
cât îmi mai este ceasul și când
îmi va suna de trezire
în dimineața zilelor veșnice
și către nopți fără dragoste de întuneric
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu spatele
Ceasul s-a-ntors cu spatele la timp.
Era bolnav ceasul și, simțindu-și sfârșitul,
Poate că s-a gândit și el
La un rai al obiectelor care mor,
Unde ceasurile se potrivesc singure
După inima lui Dumnezeu
Și deșteptătoarele sună și ziua și noaptea
Învierea stelelor.
A văzut însă cu limba cea mare
Că e absurd
Și a murit simplu, de tot,
Întorcându-se cu spatele la timp.
Iar eu, sufletul răposatului,
Voi mai rămâne în preajma lui
Trei zile,
Să văd cum continuă să-i crească
Părul și unghiile.
După care voi pleca și eu.
poezie clasică de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ceas și inimă, adresa este: