Poezii despre chirie și lumină, pagina 2
Un decor
Un decor de-colorat
Cinci. Până la ora patru
Matinalul de la teatru,
Liber la închiriat
Nimeni nu mai vrea să vină
Să ne bată serile la ușă
Meschinăria noastră ca o păpușă
Se hrănea dintr-o funie de lumină
Parcă ieri fără folos
Hăndrălăii, popândăii
Mai dădeau colțul odăii
Iar tu te duceai la serviciu pe jos
Astăzi lumea care schimbă
Echilibrul ei precar,
Toate lucrurile-mi par
Noaptea, că ne trag de limbă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conversație telefonică
Prețul părea rezonabil, locația
Nu conta. Proprietara a jurat că locuia
În afara spațiilor comerciale. Mai rămânea
De făcut o mărturisire. "Doamnă", am avertizat,
"Urăsc călătoriile ratate eu sunt african."
Tăcere. Tăcerea zgomotoasă a celor bine crescuți. Vocea a revenit,
Vopsită cu ruj de buze, sugerând apropierea
de un portțigaret aurit. Am căzut, prostește-n plasă.
" CÂT DE NEGRU?"... Auzisem bine...
" EȘTI MARONIU SAU FOARTE NEGRU?"
Buton B. Buton A.
Putoare de respirație râncedă gen ascunde-te și vorbește.
Separeu roșu. Cutie poștală roșie. Autobuz supraetajat
Plin de gudroane.
Era real! Jenat de
Tăcerea lipsită de maniere, cedez
Uluit și cer politicos o explicație.
Grijulie cum era, modulând accentul
"EȘTI NEGRU SAU BLOND BLOND?" Mi s-a aprins becul.
" Vreți să spuneți precum ciocolata obișnuită sau ciocolata cu lapte?"
[...] Citește tot
poezie de Wole Soynka, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada chiriașului grăbit
Trec anii, trec lunile-n goană
Și-n zbor săptămânile trec.
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul și plec!
Eu nu știu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,
Ce demon mă pune-n mișcare,
Ce taină mă-ndeamnă la drum.
Dar simt că m-apasă pereții,
Eu sunt chiriaș trecător:
În scurtul popas al vieții
Vreau multe schimbări de decor.
Am stat la mansardă o lună.
De-acolo, de sus, de la geam,
Și ziua și noaptea pe lună
Priveam ca la teatru, madam!
Când luna-mi venea la fereastră,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzie
Nu am încă dovada existenței tale,
dar, în lumina cuibărită în noapte, eu te văd,
te simt aproape ca o sărbătoare ce se-așterne înaintea mea,
îți simt îmbrățișarea caldă.
Ești tăcută,
dar sunetul tău străbate zarea până la mine.
Partener constant în zarva gândurilor mele,
mireasă de lumină și ritual de cometă,
locuiești într-un curcubeu închiriat pe termen lung.
Pe ruta speranței,
porți trenă cu roiuri de fluturi albi.
Sălășluind în neputințe perene,
dependența de tine îmi lasă un gust dulce-amar.
Ceva nedeslușit arde în ochi!
Cu sângele ideii de mișcare,
gândul aleargă desculț
printre lanuri de autentice vise.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceeași comedie
Pe tine eu, nu te cunosc de fel,
Ai fost cândva femeia mea perfectă
Azi nu mă vezi, deși un crud inel
Ne leagă!
Și ne-ntâlnim în fiecare zi,
La fel de reci ca două stânci de ghiață
Ce au pornit pe mările pustii,
În viață.
Am încercat să vin din nou cu flori,
Dar, m-ai privit suspect a nebunie
Și mi-ai cerut pe loc, să-ți dau în zori:
O mie!
Ca să plătești chiria și lumina,
Atât ne leagă, idiotul ban!
Pe care-l împărțim pâ-n la chenzina,
Orcărui bun sau regretabil an.
[...] Citește tot
poezie de Stefan Băiatu din ziarul" Viața Liberă" Galați (18 septembrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scandalul intenției
încă n-am învățat
să pășim printre cuvinte
pieptul sticlos al intenției
scandalizată caută din priviri
capătul de lumină rămas
la aceeași înălțime a tăcerii
învățată să locuiască cu chirie
în jumătatea strofelor
dispuse să devină
poem între poeme
silabele eroine ale realității
își cer răsplata să apară
în versuri aidoma actrițelor
cu dorințe absurde ce se lasă
mituite la o adică
pentru a creea o stare de fericire
precară în actele unui scenariu
de care ne facem vinovați
în același timp
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb și negru în rasismul sentimentelor
Târziu oamenii încearcă
pe același drum să ducă
și trupul,... și sufletul
ca doi necunoscuți
ce par că se cunosc
unul alb și unul negru..
Voind să-și găsească
un nou destin
fugăriți de soartă..
Trupul acum alb,
albit de nea de iluzii..
Sufletul negru,
întunecat de uitări
în mucegăite trăiri
când trupul era mândru
să răspundă
la conversații
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba Română
Limba română sunt eu!
Am fost zămislit de părinți
În limba română.
Fiecare celulă a ființei mele
Pământene,
E plămădită în grai românesc.
Până am ieșit la lumină,
Am început a-l șopti,
Odată cu prima picătură de sânge
Pornită să ducă viața și limba
În celelalte alcătuiri
De le zicem celule sau inimă.
Apoi... am gângurit primii pași,
Laptele ce l-am supt
Și brațele de gâtul mamei
Au fost în limba română.
Limba română nu se învață.
[...] Citește tot
poezie de Virgil Răzeșu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Trista îndoială
Cine-ți șterge rana, Maică Românie?
Nemâncate turme care rup din glie
Pângărind Carpații, Dunărea și marea
Negândind că-ți face pulbere răbdarea?
Cine-ți șterge dorul cel ce aspru doare?
Necioplite umbre fără de onoare
Care-ți varsă bruma în al lor desagă
Închizând izvorul celor fără vlagă?
Cine-ți șterge fierul cel ce-ncins te arde?
Râul nepăsării, foamea din petarde,
Drumul fără-ntoarceri trist și obosit,
Lânceda speranță fără de sfârșit?
Cine-ți șterge teama uneori grăbită?
Haitele de lupi ce te vor rănită,
Ulii ce-și ascut ciocurile-n pradă,
Câinii vagabonzi ce-și fac veacu-n stradă?
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp
În dimineața aceasta
și copacii au dezertat
de la obligațiile lor
și-au încărunțit;
de atâta privit
în sufletul trecătorilor.
Dimineața aceasta a copacilor
e un avertisment
pentru ochiul meu nesătul
de poezia nescrisă a străzii;
mâine o să le cer
chirie
pentru etajul de sus
al gândurilor mele;
dar numai până la primăvară.
Închinată luminii,
fotosinteza lor
e un poem pentru fruntea
însulițată de albastru,
a Catedralei.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chirie și lumină, adresa este: